Complement direct
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un complement direct semnifică în gramatică un element sau o parte a propoziţiei care este definit/ă de relaţia directă pe care o are cu predicatul propoziţiei. Complementul direct este partea secundară de propoziţie care determină un verb tranzitiv sau o interjecţie şi d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se acţionează.
Complement direct poate fi determinat folosinduse întrebările: pe cine? sau ce?
[modifică] Clasificarea complementului direct
- simplu - exprimat printr-o singură parte de vorbire
- multiplu - exprimat prin mai multe părţi de vorbire
- dezvoltat - exprimat printr-o construcţie infinitivală
[modifică] Exprimarea complementului direct
Complementul direct poate fi exprimat prin:
- Substantiv sau locuţiune substantivală în cazul acuzativ, precedat sau nu de prepoziţia "pe".
- Verb la modul infinitiv, gerunziu sau supin
- Interjecţie
- Caz → Ablativ • Acuzativ • Dativ • Genitiv • Nominativ • Vocativ •
- Parte de propoziţie → Principală • Secundară •
- Atribut → Adjectival • Adverbial • Interjecţional • Pronominal • Substantival • Apoziţional • Verbal •
- Complement → Direct • De agent • Indirect •
- Circumstanţial → Concesiv • Condiţional • Consecutiv • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp
- Predicat → Nominal • Verbal •
- Subiect → Gramatical • Implicit • Logic • Zero •
- Propoziţie → Afirmativă - Negativă • Analizabilă - Neanalizabilă • Enunţiativă - Interogativă •
- Propoziţie subordonată
- Atributivă •
- Completivă → Directă • Indirectă •
- Circumstanţială → Concesivă • Condiţionată • Consecutivă • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp •
- Predicativă •
- Subiectivă •
 |
Acest articol legat de gramatică este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. |
