Complement direct

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Circumstanțial
De cauză
De loc
De mod
De scop
De timp
De agent
Direct
Indirect
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială


Un complement direct semnifică în gramatică un element sau o parte a propoziției care este definit/ă de relația directă pe care o are cu predicatul propoziției. Complementul direct este partea secundară de propoziție care determină un verb tranzitiv sau o interjecție și d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se acționează.


Complement direct poate fi determinat folosindu-se întrebările: pe cine? sau ce?


Clasificarea complementului direct[modificare | modificare sursă]


Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea exprimată de verb.

Întrebări : pe cine?,ce?, ultima dintre ele întâlnindu-se și in cazul subiectului.

Diferența se face astfel: dacă propoziția are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care răspunde la întrebarea "Ce?" este complement direct.

Complementul direct se exprimă prin:


a)substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate sau nu de prepoziția pe.

CD CD

Exemplu:

  • Am văzut-o pe eleva mea în parc.

(vb. pr. prep.+subst.Ac.)

CD CD pe cine?

Exemplu:

  • Pe cei doi îi cunosc bine.

(prep. nr.card. pr. vb.)


b) verb la modurile infinitiv,supin sau gerunziu.

PV ce? CD

Exemplu:

  • Aud cântând.

(vb. vb. gerunziu)

Observație: Dacă un verb acceptă CD atunci el este un verb tranzitiv.

Exprimarea complementului direct[modificare | modificare sursă]

Complementul direct poate fi exprimat prin:

  1. Substantiv sau locuțiune substantivală în cazul acuzativ, precedat sau nu de prepoziția "pe".
  2. Verb la modul infinitiv, gerunziu sau supin
  3. Interjecție