Doină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Doina (dezambiguizare).

Doina este o creație lirică vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care interpretul își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură impotriva asupritorilor, regret, etc.

Cuvintele „dor” și „jale” nu se întâlnesc atât de des în folclorul altor culturi/popoare, însă există un corespondent în fiecare limbă, de exemplu englezescul "longing", pentru „dor”, sau nemțescul "Sehnsucht", iar cuvântul „jale”, în engleză fiind "dreariness" sau "grief".

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

  • are caracter anonim (nu are un autor cunoscut);
  • are caracter oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai);
  • are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);
  • are caracter sincretic (se îmbină muzica, poezia și dansul, poate fi cântată) .

Trăsături[modificare | modificare sursă]

  1. exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații;
  2. au o tematică variată;
  3. se inspiră din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea omului față de viață, moarte, față de scurgerea timpului;

Tipuri de doine[modificare | modificare sursă]

În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:

  • de dor
  • de jale
  • de dragoste
  • de instrăinare
  • haiducești
  • pastorești
  • de cătănie

Patrimoniu cultural imaterial al umanității[modificare | modificare sursă]

România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009) și Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Doine - colecție de doine populare românești.