Aforism

Un aforism (din grecescul αφοριζειν aphorizein, a delimita, de unde aphorismos, definiție) este un enunț concis, expresiv și memorabil care conține o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viață, cu aplicabilitate relativ generală. Cu același sens sunt folosiți și termenii maximă, adagiu și sentință. Spre deosebire de proverb, care are o origine veche și populară, despre aforisme se cunosc în general autorul (scriitor, filozof, om politic etc.) și împrejurările în care au fost scrise sau rostite.

Exemple

• „Veșnicia s-a născut la sat”, aforism rostit de Lucian Blaga la 5 iunie 1937, cu ocazia discursului de recepție la Academia Română.
• „Ceea ce nu ne distruge, ne face mai puternici”, Friedrich Nietzsche.
• „Un aforism este un roman de un rând”, Leonid S. Sukhorukov.

Hippocrate a dat primele aforisme, dar acestea se limitau la domeniul medicinii și aveau sensul de constatări generale asupra bolilor și simptomelor acestora. De exemplu, unul din aforismele lui Hippocrate suna astfel: „Cei grași prin natura lor sunt mai predispuși să moară subit decât cei slabi.”

Bibliografie

• M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Gh. Ceaușescu, M. Duță, R. Hîncu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al. Săndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea, Mihai Vornicu, Dicționar de termeni literari (coordonator: Al. Săndulescu), București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976.