Aforism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |
Un aforism (din grecescul αφοριζειν aphorizein, a delimita, de unde aphorismos, definiţie) este un enunţ concis, expresiv şi memorabil care conţine o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viaţă, cu aplicabilitate relativ generală. Cu acelaşi sens sunt folosiţi şi termenii maximă, adagiu şi sentinţă. Spre deosebire de proverb, care are o origine veche şi populară, despre aforisme se cunosc în general autorul (scriitor, filozof, om politic etc.) şi împrejurările în care au fost scrise sau rostite.
[modifică] Exemple
- „Veşnicia s-a născut la sat”, aforism rostit de Lucian Blaga la 5 iunie 1937, cu ocazia discursului de recepţie la Academia Română.
- „Ceea ce nu ne distruge, ne face mai puternici”, Friedrich Nietzsche.
- „Un aforism este un roman de un rând”, Leonid S. Sukhorukov.
Hippocrate a dat primele aforisme, dar acestea se limitau la domeniul medicinii şi aveau sensul de constatări generale asupra bolilor şi simptomelor acestora. De exemplu, unul din aforismele lui Hippocrate suna astfel: „Cei graşi prin natura lor sunt mai predispuşi să moară subit decât cei slabi.”
[modifică] Bibliografie
- M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Gh. Ceauşescu, M. Duţă, R. Hîncu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al. Săndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea, Mihai Vornicu, Dicţionar de termeni literari (coordonator: Al. Săndulescu), Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976.
