Oximoron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Prin oximoron (plural oximoroane, din greacă ὀξύς (oxus) și μωρός (mōros)) se înțelege o figură de stil care combină doi termeni contradictorii.

Cuvântul “oximoron” este oximoronic în sine, fiind compus din doi termeni care se opun ca semnificații: oxus (ascuțit, pătrunzător; deștept -fig.) și moros – (tocit, prost). Se aseamănă cu antiteza și paradoxul, însă poate fi considerat sinonim doar cu paradoxismul. [1]

De exemplu, Lucian Blaga utilizează această figură de stil în poezia Izvorul nopții, "Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea".

Mihai Eminescu "Suferinta dureros de dulce".

Alte exemple: splendoare invizibilă (Rimbaud), piticii uriași (V. Hugo), suferință dulce (Eminescu), dulci otrăvuri (Blaga), luminoasa umbră (Eminescu), micul om mare (T. Berger), bucurie crudă (Racine), soare negru (Baudelaire), minunată nefericire (Cyrulnik), tăcere asurzitoare (Camus), plasă caldă de răcoare (Arghezi). [1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Oximoronul – împăcarea salvatoare
Wikţionar
Caută „oximoron” în Wikționar, dicționarul liber.

De asemenea, in Suedia se folosesc in mod natural deja Skitgott, skitvacker, skitbra, skitsnygg,unde skit=fecale, iar gott=gustos,bra=bine,vacker=frumos,snygg=chipes.Skit se foloseste ca superlativ,la amplificarea la maximum a respectivelor adjective.