Nuvelă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Termenul de nuvelă vine din franţuzescul nouvelle şi înseamnă noutate, nuvelă. Nuvela este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la desfăşurarea acţiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acţiune.
O nuvelă este o naraţiune în proză, mai scurtă decât un roman şi mai lungă decât o povestire. Conţine de obicei puţine personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o naratiune ceva mai concentrata, personaje mai putine, trama mai putin complicata decât un roman.
Nuvelele se clasifică după criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare în:
- istorice
- psihologice
- fantastice
- filozofice
- anecdotice
După curentele literare în care se înscriu ca formulă compoziţională, nuvelele sunt:
- renascentiste
- romantice
- realiste
- naturaliste
Cuprins |
[modifică] Nuvela istorică
Schema oricarei nuvele clasice, istorice are patru timpi:
- O prezentare a locului unde se desfaşoară acţiunea şi a personajelor
- Un eveniment care modifică situaţia
- O serie de acţiuni puse în pericol de acest eveniment cheie
- Un dénouement (deznodământ) care stabileşte noua situaţie
Primele două etape se pot confunda dar şi alte combinaţii sunt posibile.
Guy de Maupassant, şi povestirile din Les contes de la Bécasse, ale lui Honoré de Balzac sunt exemple de nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lăpuşneanu e poate cel mai cunoscut exemplu de nuvela istorică din literatura română.
[modifică] Nuvela psihologica
- rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale in constiinta personajului)
- prezentarea tensiunilor sufletesti
- transformarile (sufletesti, morale, comportamentale) suferite de personaje in evolutia conflictului
- evolutia raporturilor dintre personaje
- mijloacele de investigatie psihologica
- aspecte ale stilului
Exemplu: Moara cu noroc de Ioan Slavici
[modifică] Nuvela instantanee
Nuvela instantanee s-a născut în interiorul mişcării literare a Noului Roman, şi a fost practicată de Nathalie Sarraute.
Acest nou gen de nuvele se caracterizează prin evocarea, sugerarea cu ajutorul emoţiei a scriiturii infimului, dar şi a infinitului. Intervalul temporal descris poate fi foarte scurt în timpul de derulare a scriiturii şi alcătuieşte un tropism şi un acum aşa cum sunt aceastea definite de Nathalie Sarraute.
Uneori o nuvelă istorică poate descrie o viaţă întreagă, vezi Un cœur simple, a lui Gustave Flaubert.
[modifică] Nuvelişti celebri
[modifică] Străini
- Jorge Luis Borgès
- Dino Buzzati
- Albert Camus
- Julio Cortázar
- Anton Pavlovici Cehov
- William Faulkner
- Ernest Hemingway
- Katherine Mansfield
- Guy de Maupassant
- J. D. Salinger
