Schiță (literatură)
Schița este o operă epică, în proză, de dimensiuni reduse, cu o acțiune restrânsă la care participă un număr mic de personaje, surprinse într-un moment semnificativ al existenței lor,intr-un timp relativ scurt.
Trăsături [modificare]
Schița are un caracter dramatizat, de foarte multe ori dialogurile pot fi mai importante decât narațiunea propriu-zisă. Acțiunea schiței se desfășoară pe o durată scurtă și are loc, în general, într-un decor unic. Personajul principal este caracterizat într-o manieră stilizată, construcția sa fiind realizată din perspectiva unei trăsături interioare.
Autori de schițe [modificare]
Însuși termenul „schiță” este slab reprezentat în alte limbi, rivalizând cu alte concepte, introduse mai târziu și mai intuitive (de exemplu, în limba engleză, schița – sketch story – poate fi ușor asimilată cu short story sau chiar short short story, niciuna dintre cele amintite neavând un corespondent direct în limba română). Din acest motiv, mulți potențiali autori de „schițe” (conform definiției ei românești) vor fi încadrați în alte delimitări. Totuși, câteva nume recunoscute sunt: rusul Anton Cehov, autorul englez Saki și australianul Henry Lawson (toți au activat la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX).
În literatura română [modificare]
Perioada de înflorire a genului este aceeași și în cazul literaturii române. Autorul care a desăvârșit genul în țară este Ion Luca Caragiale, deși specia a fost cultivată anterior și de alți scriitori (Emil Gârleanu, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești). Schițele lui Caragiale au fost adunate în volumul Momente și schițe, apărut în 1901. Personajele schițelor lui Caragiale sunt selectate din medii variate: pornind din intimitatea familiei și continuând în școală, presă, justiție; sunt incluse și viața mondenă sau din scena politică.
