Locuțiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Neflexibilă
Locuțiune
Adjectivală
Adverbială
Conjuncțională
Substantivală
Verbală
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială


Locuțiunea este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.

În afara contextului gramatical, o locuțiune (numită și sintagmă) care poate desemna un grup de cuvinte cu un înțeles unic, la baza căruia se află adesea o figură de stil. Față de locuțiunea gramaticală, însă, aceste alăturări de cuvinte nu îndeplinesc o funcție unică în frază, deci componentele trebuiesc analizate separat. Exemple de locuțiuni: „monstru sacru”, „de la oul Ledei”, „a înalbi un arab” (cf. Harap Alb), „Cortina de Fier” ș.a.

Tipuri de locuțiuni gramaticale[modificare | modificare sursă]