Sinonim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au același sens. Ele sunt folosite pentru a nuanța și a preciza ideea expusă în cadrul unei comunicări. Sinonimele au diferite grade de echivalență între ele. În general nu există echivalență perfectă a cuvintelor existente într-o limbă.[1]

Sinonimele pot fi clasificate în trei categorii:

  • sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic în toată sfera lor de înțelesuri.
  • sinonime parțiale (relative sau imperfecte), adică cele ale căror sensuri nu se suprapun în mod absolut. Ele se întâlnesc în special la cuvintele vechi și polisemantice:
  • sinonime aproximative. Acestea sunt comune în stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coincidențe de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale mărind sfera semantică a cuvintelor prin conotații imprevizibile cu o mare expresivitate.

Sinonimia poate fi descoperită între:[2]

  • două cuvinte;
  • un cuvânt și o expresie;
  • două expresii.

Într-un dicționar de sinonime se aplică, în general, două principii:[3]

  • sinonimia pe sensuri, și, în interiorul fiecărui sens,
  • sinonimia marcată stilistic, diacronic și regional

Serii sinonimice[modificare | modificare sursă]

Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică. [4]

Seriile sinonimice sunt constituite din: [5]

  • alomorfe și alofone/alografe, variante morfo-fonetice și grafice care corespund formelor preluate din limbi diferite (reproducând fonetismul/scrierea din limbile respective) sau în care se alătură forme împrumutate și creații interne, unele obținute pe căi diferite (adecuare – adecvare, afirmație – afirmațiune, complement – compliment, complementare – complementizare, coordinare – coordonare, dominare – dominanță, funcție – funcțiune, transformare – transformație).
  • formele diferite ale unor termeni rezultate din încadrarea oscilantă la un gen gramatical sau altul (la singular sau la plural), fără modificări semantice (component –componenți/componentă – componente, constituent – constituenți/constituentă –constituente, membru – membri/membră – membre).

Pseudo-sinonimia[modificare | modificare sursă]

Pseudo-sinonimia constă în folosirea echivocă a unor termeni interpretați ca sinonime, fie datorită lacunelor profesionale, fie din absența voită a intenției de precizie în utilizarea unui termen, într-un cadru mai general al discuției științifice, considerându-se suficientă recunoașterea semelor de bază din structura semantică a termenului în cauză.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar de sinonime
  2. ^ Proiect didactic
  3. ^ Dictionar de sinonime, Luiza Seche, Irina Preda
  4. ^ SINONIMELE: Definitie si Mic dictionar de sinonime
  5. ^ a b Note asupra sinonimiei din terminologie, Constantin-Ioan Mladin

Legături externe[modificare | modificare sursă]