Distopie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O distopie (termenii alternativi sunt: cacotopie, kakotopie sau anti-utopie, contra-utopie) reprezintă chiar antiteza unei societăţi utopice sau chiar a unei utopii. O societate distopică se caracterizează prin prezenţa uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Termenul provine din limba greacă, în care prefixul dis- are de obicei sensuri negative (ca în „disforic“) în timp ce topos înseamnă „loc“.
Cuprins |
[modifică] Trăsături ale societăţilor distopice
O societate distopică poate prezenta cel puţin una din aceste trăsături:
- stratificare socială, astfel că apartenenţa la o clasă socială este definită strict şi impusă cu forţa iar mobilitatea socială este non-existentă (vezi şi castă).
- un singur -stat naţiune condus de o elită fără idei democratice
- un sistem de propagandă de stat cu programe şi siteme educaţionale care îi obligă pe cetăţeni să adore statul respectiv şi guvernul său, în încercarea de a-i convinge că viaţa lor în acel stat e dreaptă şi bună.
- O conformare la aceste reguli din partea tuturor cetăţenilor şi ideea că individualismul e ceva negativ
- O figură politică fantomatică ce se află în fruntea acelui stat şi pe care oamenii o adoră după ce au fost victime ale unei campanii de cult al personalităţii, cum ar fi Big Brother din 1984's Binefăcătorul din Noi (roman), sau Tatăl din filmul Equilibrium's
- un sentiment de frică sau dezgust faţă de lumea exterioară.
- o părere negativă în legatură cu viaţa tradiţională sau orice formă de religie organizată, considerată primitiva şi lipsită de sens.
- dominarea unei religii a statului, ex. Death-Worship în Eastasia din 1984 sau Technopriests în The Incal
- memoria instituţională care poate şterge în orice clipă memoria individuală
- un sistem penal care nu se bazează pe justiţie ci foloseşte tehnici de tortură psihologică sau fizică
- absenţa unor produse de bază, ca de ex. penuria de alimente
- o constantă suprveghere din partea guvernului, agenţiilor sau Poliţiei secrete
- forţe de poliţie militarizată sau forţe private de securitate
- interzicerea prezenţei lumii naturale în viaţa cotidiană
- construcţie a unei realităţi ficţionale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau ameninţate să creadă
- corupţie, impotenţă sau alte uzurpări ale valorilor democratice
- rivalităţi ficţionale între grupuri care de fapt acţionează ca un cartel
- insistenţe ale forţelor din sistem care
- susţin că au creat cea mai bună dintre lumile posibile
- că toate problemele se datorează acţiunii inamicului şi a cozilor de topor sau ale spionilor săi
[modifică] Trăsături ale ficţiunilor distopice
- O poveste spusă selectiv despre o revoluţie, un război, o revoltă, efectele suprapopulării, un dezastru natural, o schimbare climaterică ce au adus schimbări dramatice în plan social.
- e o naraţiune la persoana I, de obicei pagini extrase dintr-un jurnal, un caiet găsit al unui autor, in viaţă sau mort,
- un standard de viaţă scăzut, sau mai scăzut decât în societatea contemporană. În romanul Brave New World sau în filmul Equilibrium, standardul de viaţă e mai ridicat decât cel din prezent dar preţul plătit pentru asta e pierderea inteligenţei si a emoţiei.
- un protagonist care înţelege că în societatea respectivă e ceva putred
- se bazează pe modele din lumea noastră, dar care sunt conduse de o clică, o corporaţie, un partid politic totalitar etc.
- deoarece literatura distopică are loc într-un viitor, mai apropiat sau mai îndepărtat, foloseşte tehnologie mai avansată decât cea existentă în prezent, dar care e controlată exclusiv de grupul celor care deţin puterea. Grupul celor dominaţi are la dispoziţie tehnologie mai proastă decât cea existentă în ziua de azi.
Familiaritatea este trăsătura esenţială a distopiei, lumea acesteia nu e doar neplăcută, ci are unele ecouri din societatea de azi, se bazează pe experienţa cititorilor. Dacă cititotorul se identifică cu aceste trăsături şi le recunoaşte, lectura distopiei se transformă într-o experienţă personalizată.
Autorii se folosesc adesea de convenţia literaturii distopice pentru a pune în evidenţă grija lor faţă de anumite evoluţii periculoase şi derapaje din societate. Spre exemplu George Orwell şi-a extras titlul 1984 din chiar anul în care a scris romanul (1948), pentru a avertiza asupra derapajelor stalinismului.
[modifică] Exemple de distopii
- Listă de autori de literatură distopică
- Listă de filme distopice
- Listă de itemi mass media distopici
