Genul epic

Genul epic cuprinde acele opere literare în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, narațiunea.

Structura operelor epice

În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului:

• Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)
• Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
• Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
• Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
• Deznodământul (momentul rezolvării conflictului)

Există și termeni noi pentru structura genului epic:

• Situația inițială (momentul actual)
• Evenimentul care schimbă situația inițială
• Desfășurarea acțiunii (la fel ca și termenul vechi)
• Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune
• Situația finală (momentul final)

Specii ale genului epic

Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

În versuri

• Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte)
• Legendă (vezi precizarea de mai sus)
• Epopee (sau Cântec epic)
• Fabulă

În proză

• Anecdotă
• Autobiografie
• Basm
• Biografie
• Jurnal intim
• Memorii
• Mit
• Nuvelă
• Povestire
• Reportaj
• Roman
• Schiță
• Parabola