Dan C. Mihăilescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dan C. Mihăilescu
Dan C. Mihăilescu.jpg
Naștere 12 decembrie 1953 (1953-12-12) (60 de ani)
București
Ocupație critic literar, istoric literar, eseist
Naționalitate română România

Dan C. Mihăilescu (n. 12 decembrie 1953, București) este critic literar, istoric literar și eseist român contemporan.

Este cunoscut publicului larg în special prin emisiunea Omul care aduce cartea, difuzată de ProTV.

Studii și activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (secția română-franceză), Universitatea București (1972-1976). Din 1980 până în 2003 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, secretar de redacție la Revista de istorie și teorie literară (1983-1986), editorul suplimentului Litere, arte, idei (LAI) al ziarului Cotidianul între (1991-1996) și (2001-2004). În 1999 a devenit consilier pe probleme de comunicare al Președintelui Societății Române de Televiziune. Realizează emisiunea Omul care aduce cartea pe Pro TV, din 2000. Este autor a numeroase cronici literare, în revistele Transilvania (1984-1989), 22 (1994-2000), Ziarul de duminică, supliment al Ziarului financiar (2000-2006), Idei în dialog. A debutat publicistic, după mai multe prezențe în reviste liceale și studențești, în 1974, în România literară.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Perspective eminesciene, Ed. Cartea Românească, 1982[1]
  • Dramaturgia lui Lucian Blaga, Ed. Dacia, 1984
  • Întrebările poeziei, Ed. Cartea Românească, 1989
  • Stângăcii de dreapta, Ed. Dacia, 1999
  • Scriitorincul, Ed. Dacia, 2001
  • Carte de bucăți, Ed. Fundației Pro, 2003
  • Literatura română în postceaușism. I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare, Ed. Polirom, 2004[2]
  • Scrieri de plăcere, Ed. Fundației Pro, 2004
  • Îndreptări de stânga, Ed. Humanitas, 2005
  • Viața literară I, Ed. Fundației PRO, 2005[3]
  • Literatura română în postceaușism, Vol II, Proza. Prezentul ca dezumanizare, Ed. Polirom, 2006 [4]
  • Literatura română în postceaușism, Vol III, Eseistica. Piața ideilor politico-literare, Ed. Polirom, 2007
  • Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Ed. Humanitas, 2009
  • Despre Cioran și fascinația nebuniei, Ed. Humanitas, 2010
  • Cărțile care ne-au făcut oameni, Ed. Humanitas, 2010
  • Și așa mai departe?, Ed. Humanitas, 2011
  • Oare chiar m-am întors de la Athos?, Ed. Humanitas, 2011
  • I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii, Ed. Humanitas, 2012
  • Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziș, Ed. Humanitas, 2012
  • Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare, Ed. Humanitas, 2013 [5]

Volume colective[modificare | modificare sursă]

  • Dicționarul scriitorilor români
  • Dicționarul general al literaturii române
  • Despre Noica | Noica inedit, Andrei Pleșu, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Andrei Cornea, Ed. Humanitas, 2009

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Cunoașterea inutilă de Jean-Francois Revel
  • Revirimentul democrației de Jean-Francois Revel
  • Obsesia antiamericană de Jean-Francois Revel
  • Teatru complet de Eugene Ionesco, cinci volume
  • Sfârșitul imperiului de Emmanuel Todd
  • Uniunea Europeană... o nouă URSS de Vladimir Bukovski

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Premii literare și de media[modificare | modificare sursă]

  • A primit Premiul Uniunii Scriitorilor în 1982 (pentru debut) și 1999 (pentru traducerea integrală a dramaturgiei lui Eugène Ionesco), Premiul UTC, 1982, Premiile revistelor Ateneu (1976, 2004), Luceafărul (1978), Tribuna (1980), Transilvania (1984), Flacăra (2004).
  • A primit medalia „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (2000), premiul CNA, pentru „Omul care aduce cartea” ( 2002), Premiul Radio București, 2004, premiul de critică al Asociației Scriitorilor din București, 2004. A fost nominalizat la Premiul de critică al UNITER, în 2001.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Un cititor curios, voluptuos, pofticios, 23 februarie 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
  2. ^ Omul din carte, 16 iunie 2010, Patras Antonio, Ziarul de Duminică, accesat la 22 martie 2013
  3. ^ Nasul vietii literare, 14 iulie 2006, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
  4. ^ De ce nu este la moda Dan C.?, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 373, mai 2007, accesat la 30 ianuarie 2014
  5. ^ Dan C. Mihăilescu, despre „femeile care transformă suferința în revelație“, 21 noiembrie 2013, Simona Chițan, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri