Petre Pandrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Petre Pandrea este pseudonimul literar al avocatului Petre Marcu (n. 26 iunie 1904, Balș‐Oltenia - d. 8 iulie 1968, București), cunoscut umanist și eseist al perioadei interbelice, autor al lucrării Manifestul Crinului alb.

Celebrul „Manifest al Crinului alb”, scris de Petre Pandrea, în 1928 împreună cu Sorin Pavel și Ion Nistor, „a consternat și revoltat generaționișii, chiar și pe cei apropiați, în afară de Mircea Eliade... fiind socotit un demolator al programului generaționist”.

A fost un renumit scriitor, avocat, specialist în codul penal și publicist. Ca avocat a pledat adeseori gratuit, patetic și ofensiv, cu impresionantă investiție de inteligență și erudiție, în favoarea unor persoane sau organizații aflate în dizgrație (periodizarea îi aparține): ʺ1933‐1944, pentru PCR și israeliți; 1947‐1948, pentru PNț; 1953‐1958, pentru ordinele călugărești persecutateʺ. A fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, perioada maxima de detenție a fost atunci opt zile.

După ce comuniștii au preluat puterea în România a efectuat 10 ani de temniță, între 1948-1952 și 1958-1964. A fost inclus în lotul Pătrășcanu pentru că a fost cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu. A fost condamnat la 20 de ani de temniță din care a executat 7 în închisoarea de la Ocnele Mari.

Fiicei sale, doamnei Nadia Marcu Pandrea, SRI-ul i-a restituit toate manuscrisele confiscate tatălui astfel că în 2000-2001 au văzut lumina tiparului volumele „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud”, „Garda de fier” și „Helvetizarea României”. Alte texte inedite sunt în curs de apariție. Fiul său este dr. Andrei Marcu Pandrea din Paris, membru al Academiei Române.

Opere [modificare]

A avut dreptul să publice doar până la instaurarea dictaturii comuniste în România. O parte din miile de pagini de jurnal confiscate de securitate au fost returnate familiei după un îndelungat proces de desecretizare.[1]

  • Germania hitleristă, 1933.
  • Psihanaliza judiciară, 1934.
  • Beiträge zu Montesquieus deutschen Rechtsquellen (Eine Untersuhung der 2 hinterlassenen Manuskripte), 1934.
  • Filosofie politico‐juridică a lui Simion Bărnuțiu,1935.
  • Procedura penală, 1939.
  • Criminologia dialectică, 1945.
  • Portrete și controverse, vol. I, 1945, vol. II, 1946.
  • Pomul vieții. Jurnal intim, 1944, 1945.
  • Brâncuși. Amintiri și exegeze. 1967.
  • Memoriile Mandarinului valah. 2000.
  • Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964. 2000.
  • Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică. 2001.
  • Helvetizarea României. 2001.
  • Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958. 2002.
  • Călugărul alb. 2003
  • Memoriile mandarinului valah. Jurnal, vol. II. 1957-1958, Editura Vremea, 2013[2]

Note [modificare]

  1. ^ Calugarul alb
  2. ^ Printre mandarini/de Ziarul de duminică, 7 martie 2013, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe [modificare]