Marcă poștală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Marcă poștală. Pentru alte sensuri, vedeți Marcă (dezambiguizare).
Marcă poştală din 2000

Mărcile poștale (denumite și timbre poștale) sunt imprimate emise sau acceptate de administrația poștală a unui stat, adesea dantelate și de dimensiuni mici, care servesc drept plată anticipată a unui serviciu poștal. Marca poștală este lipită pe plic de către expeditor, urmând să fie anulată cu o ștampilă manuală sau mecanică de către un oficiu poștal. Mărcile au un format diferit, de regulă dreptunghiular, uneori însă au și format triunghiular, pătrat, rotund, oval, hexagonal, romboidal sau chiar neregulat. Sunt tipărite în una sau mai multe culori, pot fi prevăzute cu adeziv sau acesta poate să lipsească. Pot fi aplicate direct sau imprimate pe plicuri poștale, mandate, cărți poștale.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Înainte de apariția primei mărci poștale oficiale din lume, au existat mai mulți precursori. În 1653, concesionarul poștei din Paris, Jean-Jacques Renouard de Villayer, a creat așa-numitul Billet de port payé, o bandă de hârtie asemănătoare unui timbru.

Penny Black

Mărcile poștale au apărut din necesitatea simplificării operațiunilor de plată a prestațiilor poștale. Prima emisiune poștală adezivă din lume a intrat în istorie sub denumirea de "Penny Black" și a fost emisă în Marea Britanie pe data de 6 mai 1840. Au fost două timbre: unul de culoare neagră cu valoarea de 1 penny și un timbru de culoare albastră cu valoarea de 2 pence, iar realizarea lor se datorează lui Rowland Hill.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Leah Chalmers, Comment naquit le timbre-poste, traduction d'Arthur Lafon, éd. Le Monde des philatélistes, Paris, 1964.
  • Yves Maxime Danan, Histoire postale et libertés publiques, L.G.D.J., Paris, 1965.
  • Arthur Maury, Histoire des timbres-poste français (Paris, 1898), réédition du Centenaire, Paris 1949.
  • Gustav Schenk, Histoire du timbre-poste, traduit de l'allemand, Plon, Paris, 1959.
  • Eugène Vaillé, Histoire générale des postes françaises, 7 tomes, Paris, 1947 à 1955.
  • Adrien Aron, Les secrets de la Philatélie, Calmann-Levy, Paris, 1959.
  • Lucette Blanc-Girardet, Biographie de Jean de Sperati, l'homme qui copiait les timbres Ed. Pachaft, Aix-les-Bains, 2003.
  • Frank Staff, The penny post, Lutterworth Press, Londres, 1964.
  • Dominique Buffier, Roland Granier, Pierre Jullien, La Philatélie, PUF, Collection Que sais-je, 1999.

Vezi și[modificare | modificare sursă]