Ion Desideriu Sîrbu
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul Hunedoara, d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un romancier, eseist, filozof, român, autor de literatură de sertar. A semnat utilizând pseudonimul I.D. Sîrbu.
Cuprins |
[modificare] Studii
Născut în familia unui miner, I.D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj și, după cum declara el însuși, a fost primul student la Filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.
Activează în cadrul Cercului literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.
Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947 devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară.[necesită citare] Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.[necesită citare]
[modificare] Epurarea sa
După câțiva ani de profesorat în învățămantul liceal, va fi redactor în București, la revista Teatru, apoi la Revista de Pedagogie.
În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari, în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta, în 1956, este arestat și condamnat, întâi pentru un an, apoi pedeapsa crește la șapte ani.
[modificare] Eliberarea
După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după 1989[1].
Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.
Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.[2]
A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.
La Petrila există o școală care îi poartă numele,[3] iar la Petroșani un teatru[4].
[modificare] Opera antumă
[modificare] Teatru
- La o piatră de hotar (1967),
- Frunze care ard (1968),
- Arca bunei speranțe (1970),
- Întoarcerea tatălui risipitor (1972),
- Sâmbăta amăgirilor (1972),
- A doua față a medaliei (1973),
- Teatru (1976).
[modificare] Povestiri
- Șoarecele B. și alte povestiri
- Povestiri Petrilene
[modificare] Opere publicate postum
- Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
- Adio, Europa!
[modificare] Romane
- Capodopera sa, romanul Adio, Europa!, un roman alegoric în stilul romanului Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov
- De ce plânge mama? (1973), roman pentru copii
- Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni
- Lupul și catedrala, roman distopic
[modificare] Corespondență
- Iarna bolnavă de cancer, volum de corespondență inedită cu Delia Petroiu, Mina și Ion Maxim, Delia și Ovidiu Cotruș
- Traversarea cortinei, volumul de corespondență cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, și Mariana Sora, toți aflați dincolo de Cortina de fier
[modificare] Cărți despre I.D. Sîrbu
- Antonio Patras, Ion D. Sîrbu- de veghe în noaptea totalitară, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2003
[modificare] Note
- ^ Clara Mareș Cosmineanu, Ion D. Sîrbu și revanșa lucidității. Reperele securistice ale unei vieți de scriitor, Revista Verso, anul 4, nr. 71, 2009, p. 3
- ^ A murit I.D. Sîrbu – Cel mai iubit dintre pământeni|
- ^ http://www.idsirbu.bravehost.com/
- ^ http://www.teatruidsirbu.lx.ro/
[modificare] Legături externe
- Dosar I.D. Sîrbu (număr dedicat lui I.D. Sîrbu), Revista Verso, anul 4, nr. 71, 2009
- De ce nu are succes Ion Desideriu Sarbu, articol de Anca Noje
- De la Petrila la Petrini. Viața lui Ion Desideriu Sârbu, articol de Daniel Cristea Enache, biografia lui I.D. Sârbu
- Peisajul matrice al sufletului, articol de Daniel Cristea Enache
- Nicolae Coande, Un om liber - I.D. Sîrbu, Observator Cultural
- Adio. Europa! - I.D. Sîrbu, recenzie de Silviu Man
- Dansul ursului - I.D. Sîrbu, recenzie de Silviu Man
- Petrila - orasul lui I.D. Sîrbu - reportaj de Silviu Man
- Ion Barbu, Despre cum l-am cunoscut pe I.D. Sîrbu, Observator Cultural
- Editura LiterNet Adio, Europa! - vol II ISBN 973-8475-61-9
- Editura LiterNet Adio, Europa! - vol I ISBN 973-8475-60-0
