Libertatea de exprimare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Libertatea de exprimare este libertatea politică de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere[1].

Libertatea de exprimare în drept internațional[modificare | modificare sursă]

Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede:

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Libertatea de exprimare în România[modificare | modificare sursă]

În România, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție. Articolul 30 al Constituției României proclamă[2]:

„Libertatea de exprimare”

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.

Libertatea de exprimare în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

În Republica Moldova, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție. Articolul 32 al Constituției Republicii Moldova proclamă[3]:

„Libertatea opiniei și a exprimării”

(1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

Limitele libertății de exprimare[modificare | modificare sursă]

Libertatea de exprimare nu trebuie privită în abstract. Dreptul în sine nu este unul care să opereze la infinit ci, conform principiului "Libertatea ta se opreşte acolo unde începe a mea", are anumite limite. Pe acestea le găsim chiar în textul Constituţiei:

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.[4]

Deasemenea, Codul Civil reglementează abuzul de drep:

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.[5]

Astfel, s-a deschis drumul posibilităţii sancţionării acelor persoane care ar abuza de drepturile lor, folosindu-le într-un alt sens decat cel pe care legea îl recunoaşte. În speţă, atunci cand în numele libertăţii de exprimare, o persoană urmăreşte să aducă atingeri imaginii sau reputaţiei unei alte persoane, se încalcă limitele liberei exprimări. Legea română recunoaşte un drept numai dacă este exercitat în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul comunitar, potrivit legii și regulilor de conviețuire socială[6].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 și 8 și completată prin Protocolul nr.2, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 135 din 31 mai 1994).
  2. ^ Constituția României, intrată în vigoare la 29 octombrie 2003.
  3. ^ Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.
  4. ^ Constituţia României, Articolul 30 - Libertatea de exprimare
  5. ^ Codul Civil al României, Art. 15 - Abuzul de drept
  6. ^ Libertatea de exprimare în online

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Damian, Sorin Dan, Libertatea religioasă în Uniunea Europeană. Cadrul legislativ, Editura „Ars Docendi”, București, România, 2012 (220 pagini), ISBN 978-973-558-631-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]