Turnu Roșu, Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Turnu Roșu
Rothenturm / Vöröstorony
—  Sat  —
TurnuRosuPanorama.jpg
Turnu Roșu se află în România
{{{alt}}}
Turnu Roșu
Localizarea satului pe harta României
Turnu Roșu se află în Județul Sibiu
{{{alt}}}
Turnu Roșu
Localizarea satului pe harta județului Sibiu
Coordonate: Coordonate: 45°38′34″N 24°17′55″E / 45.64278°N 24.29861°E / 45.64278; 24.2986145°38′34″N 24°17′55″E / 45.64278°N 24.29861°E / 45.64278; 24.29861

Țară  România
Județ Actual Sibiu county CoA.png Sibiu
Comună Turnu Roșu
Atestare 1453

Guvernare
 - Primar Stelian Istrate

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 557285
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Site: Pagina oficială a comunei Turnu Roșu

Turnu Roșu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.(Click pentru imagine interactivă)
Turnu Roșu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)

Turnu Roșu (în dialectul săsesc Ridenturm, în germană Rothenturm, în maghiară Vöröstorony, Verestorony, în limba latină Rubra Turris ) este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Este reședința comunei Turnu Roșu.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea se află situată la 24 km sud de Sibiu și la o distanță de 79 km sud de Mediaș , pe malul Oltului, în apropierea defileului cu același nume. Altitudinea medie este de 450 metri. Locul unde se află vatra comunei a fost fundul unei mari care se numea Marea Eocenica. Pe înalțimile din jurul comunei, săpând pentru extragerea pietrei de var, localnicii din vechime au descoperit pietrificate viețuitoare marine. Locul,denumit de localnici „Lunca lui Cercel”, este rezervație geologică de calcare eocene.

" Pământul comunei Porcești începe lângă pământul Sebeșului de sus la malul Oltului în punctul unde răul Sebeșulului de sus se varsă în Olt, apoi merge pe acest rău în sus până la crucea de lângă drum. Dincolo merge pe dinsus de moară Porceștilor până la Stejerie, apoi în Poduri la Plopi unde se află un semn de hotar.
De acolo merge pe deal în Puțuri (Sipote) la Purcitura apoi la Crucea din Muncei, de acolo la Râpă Roșie la capătul căreia de asemeni se află un semn de hotar. De acolo merge la Curmătura Fertului apoi spre munte la Piatră Rea, apoi în Izvorele unde este adăpătoare de vite comună cu cele din Sebeșul de jos, apoi în Chica Fedeleșului unde atinge hotarul Munteniei. De acolo merge în culmea muntelui până la Piatră Lacului, apoi în Piatră Albă pe Strungă Draculei iar de aici pe Valea Lui Frate până la Olt. De acolo se reîntoarce pă malul Oltului în sus în apropiere de Turnu Roșu trece dincolo de Olt la capul Gârlei. Merge pe Gârlă în Gruiul Chircii și de acolo pe Vârful Măgurii până în pârâul lui Hirsch. De acolo o ia pe sub Gârlă până la Olt și merge pe Olt în sus până la puntul unde se varsă în el Răul Sebeșului. "

Istoric[modificare | modificare sursă]

Turnu Roșu este, la origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boița, județul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească.


Prima atestare documentară apare in diploma latină a regelui maghiar Ladislau al V-lea din anul 1453, prin care comuna a fost incorporată la cele Sapte Scaune ale provinciei Cibiniensis și dată în administrarea celor Sapte Juzi, împreună cu alte șașe comune invecinate: Boița (dialectul săsesc Issenderf, germană Ochsendorf, maghiară Bojca), Tălmacel ( germană Klein-Talmesch, maghiară Kistalmács ), Plopi, Sebeșul de Jos ( dialectul săsesc Schäis, germană Unter-Schewesch, maghiară Oltalsósebes ), Sebeșul de Sus ( germană Ober-Schewesch, maghiară Oltfelsősebes ) și Racovița ( dialectul săsesc Rakevets,, germană Rakovitza, maghiară Rákovica / Oltrákovica ) . Dintre acestea comuna Plopi nu mai exista de peste 400 de ani.

Extras din diploma regelui maghiar Ladislau al V-lea :

" ( Noi, Ladislau, prin grația lui Dumnezeu rege al Ungariei... luând cunostința de la Hunyadi János Comeșul Bistriței că cetățile noastre de graniță Tălmaciu, Lotrioara și Turnu Roșu sunt ruinate, am dispus că aceste cetăți, împreună cu impozitul regal precum și posesiunile Tălmacel, Boița, Plopi, Porcești, Sebeșu de Jos, Sebeșu de Sus, Racovița și orasul Tălmaciu, să fie anexate și incorporate definitiv la cele Șapte Scaune Săsești din provincia Sibiului in condiția următoare: administrașia centrală a celor Șapte Scaune va încasa pe viitor în folosul ei vama de la Turnu Roșu și darea regelui. Locuitorii satelor anexate vor avea și pe viitor aceleași libertăți și drepturi pe care le-au avut în trecut și pe care le au și locuitorii celor Șapte Scaune Săsești. Administrația centrală a celor Șapte Scaune se obligă a repara radical cetățile Turnu Roșu și Lotrioara, ca să poată apăra bine granița și se obligă a dărâma până la temelii cetatea Tălmaciului, care în locul unde se află nu mai e de nici un folos.

Dat in Pojon la anul 1453, în anul al XIII-le a al Domniei Noastre.

ss. Ladislau al V-lea - Rege ) ”

În 1653, domnitorul român, Matei Basarab ridică o biserică pe aceste locuri. Zidurile au grosimea de aproape 1 metru. A fost pictată în frescă la interior și exterior. Arhitectura bisericii este in stil muntean, existand asemanari cu biserici din judetul Argeș si Dâmbovița. Turnul înalt, în stil gotic, a fost ridicat in anul 1750. În 1828 incinta a fost mărită datorită numarului mare de credincioși. Această biserică fiind și singura cititorie a lui din întregul Ardeal, în prezent școala generală din comuna îi poartă numele. De-a lungul timpului și-au făcut apariția pe meleagurile satului diferite personalități ale evului mediu precum Neagoe Basarab, care ar fi ridicat o biserică ale carei ruine nu s-au descoperit nici pâna în ziua de azi.


Legenda spune că Turnul Roșu își datorează culoarea sângelui vărsat fără succes de armatele turce, care nu au reușit niciodată să îl cucerească. Prin extensie, trecătoarea situată în Carpații Meridionali, în defileul Oltului, a luat numele de Pasul Turnu Roșu ( în germană Roter-Turm-Pass, în maghiară Vöröstoronyi-szoros).

Pâna în anul 1966 numele satului nu era Turnu Roșu, numele era Porcești, gara in care staționau trenurile se numea Turnu Roșu dar numele localități era Porcești (în dialectul săsesc Portschescht/ Porkendorf, în germană Schweinsdorf, în maghiară Porcsesd).

Evoluția numelui în timp[modificare | modificare sursă]

  • 1364 - Gyznoyow
  • 1366 - Diznoio, Dyznoio.
  • 1369 - Diznoyo
  • 1370 - Dyznoyou
  • 1380 - Diznoyow, Dyznoyow
  • 1383 - Gyznoyo
  • 1385 - Dyznov
  • 1470 - Weresthoron
  • 1488 – Porckendorf
  • 1496 - Portschest
  • 1508 - Porkendorf / 1560 - Rubea Turris
  • 1606 - Verestoron / Verestorony
  • 1733 - Portsest
  • 1750 - Porcsesd
  • 1805 - Portsesd
  • 1808 - Porcsesd
  • 1839 - Portsesd, Portsesdinum, Portschescht, Portsesdu
  • 1861 - 1888 - Porcesd (Porkendorf, Porcesti) / Rothenthurm / Rotherthurm
  • 1873 - Porcsest
  • 1913 - Porcsesd / Rotenturm
  • 19201956 - Porcești
  • 1964 - Porcești, Turnu Rosu
  • 1966 - Turnu Rosu

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Turnu Roșu în anul 2011

     Români (98.98%)

     Germani (0.12%)

     Rromi (0.88%)

     Maghiari (0.1%)


Circle frame.svg

Componența confesională a comunei în anul 2011

     Ortodocși (99.12%)

     Creștini după evanghelie (0.42%)

     Luterani (0.04%)

     Romano-Catolici (0.04%)

     Greco-Catolici (0.04%)

     Alte religii (0.30%)

     Atei (0.04%)




Circle frame.svg

Structura pe sexe a comunei în anul 2011 Turnu Roșu

     Femei (52.4%)

     Bărbați (47.6%)




Circle frame.svg

Componența etnică a satului Turnu Roșu în anul 1910

     Români (87.7%)

     Germani (1.08%)

     Maghiari (11.26%)


Circle frame.svg

Componența confesională a satului în anul 1910

     Ortodocși (86.71%)

     Unitarieni (0.42%)

     Luterani (0.35%)

     Romano-Catolici (5.75%)

     Greco-Catolici (1.24%)

     Evrei (0.41%)

     Reformați (5.10%)



Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Localitatea deține o colecție muzeală înființată în 1976 în locul vechii școli românești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Sunt expuse o serie de piese cu caracter istoric și etnografic, provenite din donațiile localnicilor. Muzeul este deschis publicului.
  • La 3 km de localitate se află Mănăstirea „Turnu Roșu”, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.S-a descoperit din vechea mânăstire o caramidă pe care era inscripționat anul 1601.

Cronicile arată ca în 1761 și acestă biserică a fost distrusă de generalul austriac Adolf von Buccow, din ordinul dat de Maria Tereza, împreună cu multe alte biserici și mânăstiri ortodoxe. Au fost dărâmate cu tunurile sau li s-a dat foc în încercarea de a extermina credința Ortodoxă de dincolo de Carpați. Biserica veche, ridicată de locuitorii comunei pe la 1850, a fost pictată in 1989 în stil neobizantin. Iar în 1994 mânăstirea se reinființează și se sfinteste de catre Mitropolitul Ardealului, Antonie Plamadeală. În 2004, s-au introdus curentul electric și apa curentă.

  • Traseul creasta Munților Făgărașilor, urmând șoseaua, la trei km de ieșirea din sat, ajungeți la mănăstire, un drum forestier mai continuă până ajungeți la cararea care duce spre Vârful Suru.

Monumente[modificare | modificare sursă]

  • Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Obeliscul este situat în centrul satului și a fost dezvelit în anul 1959, pentru cinstirea eroilor români căzuți în Al Doilea Război Mondial. Monumentul are o înălțime de 3 m și este realizat din piatră de râu, beton și marmură, la inițiativa A.V.S.A.P. Porcești.
  • Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae”, zidita de logofătul Toma Beceriul în numele lui Matei Basarab în anul 1653, în 2013 se află aproape de centrul comunei la Str. Bisericii Nr. 75. Acest edificiu cu decorul exterior bogat este un monument istoric înscris în Patrimoniul cultural național al României (cu codul SB-II-m-A-12574).[2][3]
Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae”
Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” în interior

Imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Parohia Ortodoxă Română Turnu Roșu”. Protopopiatul Ortodox Român Avrig. http://protopopiatul-avrig.ro/Parohia_Turnu%20Rosu.html. Accesat la 12 februarie 2013. 
  3. ^ Biserica”. Comuna Turnu Roșu. http://www.turnurosu.ro/biserica.htm. Accesat la 12 februarie 2013. 

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

  • Grecu, Victor V., Turnu Roșu. Repere ale evoluției : Sinteză monografică, Editura Etape, Sibiu, 2000 ISBN 973-9090-74-5

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turnu Roșu, Sibiu