Pantazi Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pantazi Ghica

Pantazi Ghica ILR389.jpeg
Pseudonim Tapazin, G. Pantazi sau Ghaki
Naștere 15 martie 1831
Deces 17 iulie 1882 (51 de ani)
Ocupație scriitor, critic literar
Naționalitate România român

Pantazi Ghica (n. 15 martie 1831 - d. 17 iulie 1882) a fost un scriitor și critic literar român, cunoscut sub unul din pseudonimele Tapazin, G. Pantazi sau Ghaki.

A urmat studii la Paris, pe care nu le-a terminat. Alături de fratele său, Ion Ghica, a participat la Revoluția română de la 1848, ca secretar al lui Nicolae Bălcescu care l-a trimis comisar cu propaganda în județele Prahova și Buzău, fapt pentru care a fost condamnat la exil.[1]

Revenit la Buzău ca prefect liberal, în 1866, Pantazi a fost însărcinat să pregătească o vânătoare pentru prințul Carol. Când domnitorul a dus pușca la ochi ca să tragă într-un urs, animalul a început sa joace. Prefectul, temându-se de răspundere, se gândise sa folosească un urs țigănesc, îmblânzit. Carol s-a supărat că i se strică plăcerea cinegetică și l-a destituit pe Pantazi.[1]

Pantazi Ghica a fost căsătorit cu Camille Guyet de Fernrx.

Mason[modificare | modificare sursă]

Pantazi Ghica a primit lumina la 15 septembrie 1863 în loja bucureșteană Înțelepții din Heliopolis, în chiar anul renașterii acesteia din cenușa lojei Steaua Dunării. La 5 octombrie 1863, la 32 de ani, Pantazi Ghica a fost ridicat la rangul de Maestru Mason.[2]

Opere[modificare | modificare sursă]

Scrierile lui Pantazi Ghica[3]

  • Un boem român, de Pantazi Ghica. Romanț. Partea I. Copilăria și adolescența. [Partea II. Streinatate și studiu. Partea III. România]. Bucuresci (Tip. Jurnalului Naționalului), 1860. (19 x 12,5). 344 p. Text cu alfabet de tranziție; p. de titlu și titlurile capitolelor cu caractere latine. Titlul părții a II-a, la p. 96, iar al părții a III-a, la p. 216.
  • Cămătarulu. Istorie simțimintală a unui compatriotu care pe aripele amorului ajunge la închisoare. Anecdotă, de P. Ghica. București, Librariu Edit. Christ. Ionninu & Comp., Romanow (Tipografia Națională a lui Josef Romanow & Companie), 1858. (19,5 x 12,5). 36 p. 60 parale. Cu alfabet de tranziție.
  • Iadesiu. Comedie într'unu actu de Pantazi Ghica. Bucuresci (Typografia Națională, Stephan Rassidescu), 1866. (19,5 x 14,5). 49 p.
  • O lacrimă a poetului Cîrlova, (nuvelă), de Pantazi Ghica. Bucuresci (Tip. Jurnalului Natzionalulu), 1858. (19 x 12). 41 p. 60 parale. Pe copertă, adaogă: "Editoru P. I.". Textul cu alfabet de tranziție.
  • Sterian pățitul. Comedie originală în 3 acte, de Pantazi Ghica. Jucată pentru prima óră pe Theatrul Companiei Dramatice din Bucuresci. Bucuresci (Typ. C. A. Rosetti), 1866. (22 x 14,5). 88 p. 3 sfanți sau 6 lei și 30 parale.
  • Studiuri de drept și esplic. leg. civile române, [de] Pantazi Ghica. broș. I, 1865. (Iarcu, p. 109)
  • Răniții români
  • Marele vistier Cândescu

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Andrei Pippidi: Acasă la Pantazi Ghica, în Dilema Veche, Nr. 164 / 30 martie - 5 aprilie 2007
  2. ^ Radu Cernatescu: Misterele din subteranele Curții-Vechi
  3. ^ Bibliografia românească modernă

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

  • Viorica Diaconescu: Pantazi Ghica (Studiu monografic), 254 p., Editura Minerva, București, 1987