Constantin I.C. Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin I.C. (Dinu) Brătianu (n. 13 ianuarie 1866 — d. 5/6 mai 1950), inginer, om politic liberal, deputat, ministru român, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, victimă a regimului comunist din România.

Dinu Brătianu s-a născut în 1866 la Florica, reşedinţa Brătienilor, lângă Piteşti. A fost al doilea fiu al lui Ion Brătianu, fondatorul regatului României.

A studiat ingineria la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 şi 1938 a fost în mod permanent deputat în parlament din partea partidului liberal, iar în 1933 a funcţionat ca Ministru de Finanţe. În 1934 a fost ales preşedinte al Partidului Naţional-Liberal.

După lovitura de stat din 23 august 1944, Dinu Brătianu a fost reprezentant în guvern din partea Partidului Naţional Liberal (PNL) ca ministru de stat, ca şi Iuliu Maniu din partea Partidului Naţional Ţărănesc. După instaurarea dictaturii comuniste a avut domiciliu forţat, pentru ca în 1950 - la vârsta de 84 de ani - să fie arestat şi deţinut fără nici un fel de judecată într-un loc necunoscut.

A murit în anul 1950, probabil în închisoarea de la Sighet.

[modifică] Legături externe

• Revista Memoria

Predecesor: Virgil Madgearu

Ministrul de finanţe 14 noiembrie 1933 – 3 ianuarie 1934

Succesor: Victor Slăvescu