Constantin I.C. Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte persoane purtând același nume de familie vedeți familia Brătianu (dezambiguizare).
Constantin I.C. Brătianu
Constantin I.C. Brătianu.jpg
Constantin I.C. (Dinu) Brătianu

Născut(ă) 13 ianuarie 1866
București, România
Decedat(ă) mai 1950 (84 de ani)
închisoarea Sighet, Republica Populară Română
Partid politic Partidul Național Liberal
Alma mater 1. Școala Politehnică din București
2. Institutul de Mine din Paris
Ocupație politician liberal
Profesie inginer
1. Ministru de Finanțe
2. Președinte al Partidului Național-Liberal
3. Ministru Secretar de Stat în guvernul Sănătescu
4. Ministrul Producției de Război în guvernele Sănătescu și Rădescu

Constantin I.C. Brătianu (cunoscut și ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866 – d. mai 1950) a fost un om politic liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, ca fiu al lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis alături de Iuliu Maniu memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecerea României dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR).

În cursul anilor 1944-1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost după Partidul Național Țărănist principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice. Aflat în arest la domiciuliu de câțiva ani, Constantin Brătianu fost arestat în noaptea dintre 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet, murind la scurt timp. Victimă a regimului comunist din România, Dinu Brătianu s-a fixat în conștiința publică alături de Iuliu Maniu și regele Mihai drept unul dintre apărătorii democrației și constituționalismului din perioada postbelică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dinu Brătianu s-a născut în 1866 la Florica, reședința Brătienilor, lângă Pitești. A fost al doilea fiu al lui Ion Brătianu, fondatorul regatului României.

A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 și 1938 a fost în mod permanent deputat în parlament din partea partidului liberal, iar în 1933 a funcționat ca Ministru de Finanțe. În 1934 a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal.

După lovitura de stat de la 23 august 1944, Dinu Brătianu a fost reprezentant în guvern al Partidului Național Liberal (PNL) ca ministru de stat, ca și Iuliu Maniu din partea Partidului Național Țărănesc. Brătianu a deținut următoarele funcții:

  • Ministru Secretar de Stat în guvernul Sănătescu (23 august 1944 - 4 noiembrie 1944)[1]
  • Ministrul Producției de Război în guvernul Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944)[2]
  • Ministrul Producției de Război în guvernul Rădescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945)[3]

După instaurarea dictaturii comuniste a avut domiciliu forțat, pentru ca în 1950 - la vârsta de 84 de ani - să fie arestat și deținut fără nici un fel de judecată. Asupra circumstanțelor morții sale există mai multe versiuni. Cert este că a fost arestat alături de elita politică a României interbelice în cadrul acțiunii cunoscute drept Noaptea demnitarilor (5/6 mai 1950), fiind transportat la închisoarea din Sighet, unde a murit la scurt timp.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=19
  2. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=18
  3. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=17

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Virgil Madgearu
Ministrul de finanțe
14 noiembrie 1933  – 3 ianuarie 1934

Succesor:
Victor Slăvescu