Constantin I.C. Brătianu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin I.C. (Dinu) Brătianu (n. 13 ianuarie 1866 — d. 5/6 mai 1950), inginer, om politic liberal, deputat, ministru român, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, victimă a regimului comunist din România.
Dinu Brătianu s-a născut în 1866 la Florica, reşedinţa Brătienilor, lângă Piteşti. A fost al doilea fiu al lui Ion Brătianu, fondatorul regatului României.
A studiat ingineria la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 şi 1938 a fost în mod permanent deputat în parlament din partea partidului liberal, iar în 1933 a funcţionat ca Ministru de Finanţe. În 1934 a fost ales preşedinte al Partidului Naţional-Liberal.
După lovitura de stat din 23 august 1944, Dinu Brătianu a fost reprezentant în guvern din partea Partidului Naţional Liberal (PNL) ca ministru de stat, ca şi Iuliu Maniu din partea Partidului Naţional Ţărănesc. După instaurarea dictaturii comuniste a avut domiciliu forţat, pentru ca în 1950 - la vârsta de 84 de ani - să fie arestat şi deţinut fără nici un fel de judecată într-un loc necunoscut.
A murit în anul 1950, probabil în închisoarea de la Sighet.
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Virgil Madgearu |
Ministrul de finanţe 14 noiembrie 1933 – 3 ianuarie 1934 |
Succesor: Victor Slăvescu |
|
|||||
