Calea Victoriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Calea Victoriei

Date geografice
Localitate Bucureşti
Sector 1
Început Piaţa Naţiunile Unite
Sfârşit Piaţa Victoriei
Lungime 2700 m
Date sociale
Denumire din 8 octombrie 1878
[[Imagine:{{{plan}}}|230px]]

Calea Victoriei este una din cele mai importante artere situată în centrul Bucureştiului. Se întinde din Piaţa Victoriei până în Piaţa Naţiunile Unite şi are o lungime de 2.700 de metri.

Cuprins

[modifică] Istoric

Calea Victoriei este una din cele mai vechi artere ale Bucureştiului. Înainte de perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu, strada nu făcea parte din Bucureşti, numele ei fiind Drumul Braşovului şi era formată doar din bucata dintre Cercul Militar şi Piaţa Victoriei. Porţiunea cuprinsă între Piaţa Naţiunilor Unite (fostă Piaţa Senatului) şi bulevardul Regina Elisabeta era cunoscută în acea vreme sub numele de Uliţa Mare spre Sărindar pentru că ducea către biserica Sărindar (astăzi, Cercul Militar Naţional).

Calea Victoriei în anii 1930

Drumul, rezultat din unirea Drumul Braşovului cu Uliţa Mare spre Sărindar, a fost deschis în anul 1692, de către domnitorul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, sub numele de Podul Mogoşoaiei. Uliţa nou formată era pavată cu trunchiuri de copaci. Străzilor astfel pavate li se spunea poduri, motiv pentru care şi noua cale primeşte denumirea de „Pod”, Podul Mogoşoaiei. Noua stradă a fost construită pentru a asigura o cale de legătură între moşia voievodului, Mogoşoaia şi palatul domnesc, amplasat în apropierea Curţii Vechi.

Noua arteră devine drumul principal al capitalei, de-a lungul ei construindu-se case boiereşti, biserici, hanuri, hoteluri, prăvălii, magazine de lux, cafenele şi instituţii de stat. La începutul secolului al XVIII-lea, strada era luminată cu „şomoioage îmbibate cu păcură sau răşină”, în timpul domnitorului Grigore Ghica se pavează cu piatră iar în 1882 au apărut primele instalaţii electrice din Bucureşti, în faţa Palatului Regal de pe Calea Victoriei.

Deşi construcţiile ridicate pe această stradă au apărut de-a lungul timpului, inegale ca mărime şi cu stiluri diferite, creeză un tot mai puţin fericit din punct de vedere urbanistic şi arhitectonic[1], artera devine din ce în ce mai importantă pentru Bucureşti începând din secolul al XIX când devine stradă domnească.

După ce la 8 octombrie 1878, armata română îşi face intrarea triumfală în Capitală, în urma victoriei din Războiul de Independenţă, Podul Mogoşoaiei primeşte numele de Calea Victoriei, nume păstrat până în prezent.

În perioada comunistă artera îşi păstrează numele primit în 1878, şi devine sursă de inspiraţie pentru regimul comunist în construirea unei noi artere (1980), atât ca nume, dar şi ca însemnătate, numită Calea Victoriei Socialismului. [2]

[modifică] Clădiri şi monumente

Cercul Militar Naţional
Ateneul Român
Biblioteca Centrală Universitară
Biserica Creţulescu
Muzeul George Enescu
  • Muzeul Naţional de Istorie a României (Palatului Poştelor): Palatul Poştelor a fost ridicat între 1894-1900. Din 1971 a devenit muzeu. Aici se află Tezaurul Naţional.
  • Biserica Zlătari: Este situată lângă Muzeul Naţional de Istorie. A fost zidită în 1637 pe locul unei vechi biserici de lemn şi apoi rezidită în 1715 din grija spătarului Mihai Cantacuzino.
  • Biserica Doamnei: Este situată la intersecţia Căii Victoria cu bulevardul Elisabeta. A fost ctitorită în 1683 de Maria Doamna, cea de-a doua soţie a lui Şerban Cantacuzino.
  • Grand Hôtel du Boulevard: Construcţia clădirii a început în anul 1865 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu.
  • Sediul central CEC: Este situat vizavi de Muzeul Naţional de Istorie. Clădirea a fost ridicată în 1900 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau.
  • Cercul Militar Naţional: Clădirea Cercului Militar este situată vizavi de Grand Hôtel du Boulevard. A fost construită în 1912, în stil neoclasic francez, după planurile arhitecţilor Dimitrie Maimarolu, Victor Ştefănescu şi Ernest Doneaud.
  • Casa Capşa: Este situată în faţa Cercului Militar Naţional. Restaurant înfiinţat în 1881. Timp de un secol a fost printre cele mai bune restaurante din Capitală.
  • Teatrul Odeon: Clădirea a fost ridicată pe locul unde a existat fosta casă a lui Costache Ghica.
  • Teatrul de revistă Constantin Tănase:
  • Palatul Telefoanelor: A fost construit în anul 1933, după planurile arhitecţilor americani Louis Weeks şi Walter Froy. A fost la acea dată cea mai înaltă clădire din Bucureşti (53 m).
  • Hotelul Continental: Este situat la intersecţia Căii Victoria cu strada Ioan Câmpineanu. Clădirea a fost construită în 1886 după planurile arhitecţilor Emil Ritten Forster şi I.I.Rasnovanu în stilul Renaşterii germane.
  • Pasajul Macca-Villacrosse: A fost realizat de către arhitectul Filip Xenopol în anul 1891. Este acoperit cu sticlă şi adăposteşte buticuri, cafenele şi locuinţe.
  • Biserica Creţulescu: Biserica a fost ctitorită în 1722 de Iordache Creţulescu şi de soţia sa, Safta, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu.
  • Monumentul Renaşterii Naţionale: Este situat în Piaţa Revoluţiei. A fost construit de Alexandru Ghilduş şi inaugurat în 2005.
  • Muzeul Naţional de Artă al României (Palatul Regal): Este situat în Piaţa Revoluţiei. Palatul a fost construit după planurile arhitectului N.Nenciulescu şi inaugurat în anul 1937. Astăzi, Palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă. Aici sînt expuse tablori pictate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, El Greco, Rembrandt, Rubens.
  • Palatul Senatului: Este situat în Piaţa Revoluţiei. Iniţial a fost Consiliul de Miniştri, apoi sediul Comitetului Central al P.C.R. În prezent, clădirea găzduieşte Ministerul Administraţiei şi Internelor.
  • Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti: Este situată vizavi de Muzeul Naţional de Artă al României. Clădirea a fost construită în 1893 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau şi inaugurată în 1895 de regele Carol I.
  • Hotelul Athénée Palace (din reţeaua Hilton): Este situat vizavi de Ateneu. Este prima clădire din Bucureşti în construcţia căreia s-a folosit beton armat. Clădirea a fost construită în anii 1912-1914 după planurile arhitectului Théophile Bradeau.
  • Ateneul Român: Este situat în Piaţa Revoluţiei. Edificiul a fost ridicat în perioada 1886-1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron. Tot aici se află sediul Filarmonicii „George Enescu”.
  • Biserica Albă: A fost ctitorită de preotul Neagu Dârvaş la începutul secolului al XVIII-lea. Interiorul este pictat de Gheorghe Tattarescu.
  • Muzeul Colecţiilor de Artă (Palatul Romanit): Clădirea a fost ridicată în 1883 pe locul fostei case boiereşti Romanit, construită la începutul secolului al XIX-lea de boierul Constantin Faca, apoi terminată şi amenajată de vistiernicul Romanit. Domnitorul Al.I. Cuza a închiriat casa pentru a-şi instala Cancelaria Domnească. Din 1978 aici se află Muzeul Colecţiilor de Artă.
  • Muzeul Ceramicii şi Sticlei (Palatul Ştirbei): A fost construit în 1835 după planurile arhitectului francez Sanjouand.
  • Uniunea Scriitorilor: Fosta casă Monteoru, construită după planurile arhitectului Nicolae Cuţarida.
  • Cazino Victoria: Este situat la intersecţia Căii Victoria cu bulevardul Dacia şi este fostul sediu al legaţiei germane la Bucureşti.
  • Clădirile Academiei Române: Situate vizavi de Cazino Victoria. Clădirea Academiei este una din cele mai vechi din Capitală, fosta casă boierească Cesianu. Academia are sediul în această clădire din 1890. Clădirea Bibliotecii Academiei a fost construită în 1936 după planurile arhitectului Duiliu Marcu şi este situată în spatele grădinii Academiei.
  • Biserica Sf. Nicolae Tabacu: Este situată vizavi de Academia Română, construită la sfârşitul secolului al XVII-lea.
  • Casa Vernescu: Casa a fost ridicată în jurul anului 1820 de familia Lenş. În 1886 devine proprietatea lui Gheorghe Vernescu. Clădirea a fost refăcută în întregime de arhitectul Ion Mincu.
  • Institutul de Istorie a Artei: Este situat la intersecţia Căii Victoria cu strada G. Manu vizavi de Muzeul George Enescu şi este fosta casă a avocatului Dissescu. Clădirea a fost construită de arhitecţii Grigore Cerkez şi A.Clavel în stil eclectic
  • Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino): Clădirea a fost construită după planurile arhitectului I.D. Berindei în stilul rococo, neoclasic francez şi art-nouveau în perioada 1898-1900. Faţada clădirii are o intrare monumentală străjuită de doi lei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul a fost sediul preşedenţiei Consiliului de miniştri.

[modifică] Locuri care nu mai există

  • Terasa Otetelişanu (astăzi Palatul Telefoanelor)
  • Cafeneaua "Kübler" (astăzi restaurantul „Cina”)
  • Cafeneaua "Fialkowski"
  • Cafeneaua "High-Life" (situata intre hotelul Hilton si Fundatia Universitara Carol I)
  • Clădirea fostului Teatru Naţional (astăzi hotelul Novotel)
  • Biserica Sărindar (astăzi Cercul Militar Naţional)
  • Biserica Sfântul Ioan (astăzi Casa de Economii şi Consemnaţiuni)
  • Casa Prager (astăzi sediul Loteriei Naţionale)

În 2006 a fost lansat proiectul „Trasee culturale în Bucureşti” prin care se urmăreşte amenajarea unei zone culturale active a Căii Victoria. [3].

[modifică] Note

  1. ^ Bucureşti. Ghid istoric şi artistic. p. 9
  2. ^ Bucureşti. Arhitectură şi modernitate
  3. ^ www.hotnews. ro „Proiectul Trasee culturale în Bucureşti”

[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Calea Victoriei


v • d • m
Bucureşti
Cartiere Stema Bucureştiului
Principale străzi şi pieţe
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_Victoriei
Unelte personale
În alte limbi