Varujan Vosganian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Varujan Vosganian
Vosganian senat.jpg

În funcție
5 aprilie 2007 - 22 decembrie 2008
21 decembrie 2012 – 7 octombrie 2013
Precedat de Ioan-Codruț Șereș
Sebastian Vlădescu
Daniel Chițoiu
Succedat de Gheorghe Pogea
Adriean Videanu

 Senator de Iași
Deținător actual
Funcție asumată 
1996

Deputat de București
În funcție
1990 – 1996

Născut(ă) 25 iulie 1958,
Craiova
Partid politic Partidul Național Liberal
Soție Mihaela Vosganian
Profesie Economist
Cetățenie Armean

Varujan Vosganian (n. 25 iulie 1958, Craiova) este un economist, om politic și scriitor român. Este președintele Uniunii Armenilor din România de la înființarea acesteia în 1990 și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România din 2005.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Varujan Vosganian s-a născut la data de 25 iulie 1958, în municipiul Craiova, într-o familie de etnie armeană. După finalizarea studiilor medii la Liceul “Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991). Obține în 1998 titlul de doctor în Economie la Academia de Studii Economice din București.

În anul 1990, devine membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). În același an, fondează Uniunea Armenilor din România, al cărui președinte este și în prezent. A reprezentat minoritatea armenilor în Parlamentul României ca deputat în două legislaturi (1990-1992 și 1992-1996), îndeplinind în această calitate funcțiile de lider al Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale (octombrie 1992 - decembrie 1995), membru al Consiliului Minorităților Naționale (din 1993), membru în Comisia economică, în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale (1990-1992), membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și în Comisia specială pentru avizarea propunerii legislative privind minoritățile naționale și comunitățile autonome (1992-1996).

El a fondat Partidul Alternativa României (PAR), împreună cu Adrian Iorgulescu și Laurențiu Ulici, cu puțin timp înaintea alegerilor parlamentare din 1996, devenind președinte al acestuia (1996-1999). Partidul Alternativa României și-a schimbat denumirea în cea de Uniunea Forțelor de Dreapta la data de 28 martie 1999, Vosganian îndeplinind funcțiile de copreședinte (1999-2001) și președinte (2001-2003) al acestui partid. UFD a fost membru al coaliției CDR 2000, lansată în august 2000 cu scopul de a participa la alegerile din anul 2000. UFD a fuzionat prin absorbție cu Partidul Național Liberal la 19 aprilie 2003.

A fost ales ca senator de Iași în legislatura 1996-2000 (pe listele Convenției Democrate Române) și în legislatura 2004-2008 (pe listele PNL). În această calitate, a îndeplinit funcțiile de președinte al Comisiei de Buget, Finanțe, Activitate bancară și Piața de capital a Senatului României (decembrie 1996 - octombrie 1998; decembrie 2004 - decembrie 2006), membru în Comisia pentru muncă și protecție socială (decembrie 2006 - februarie 2007) și în Comisia economică, industrii și servicii (din februarie 2007), precum și membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (decembrie 2004 - 1 martie 2007).

În anul 2003, ca urmare a fuziunii prin absorbție a UFD cu PNL, Varujan Vosganian devine membru în Biroul Permanent Central al PNL, membru în Consiliul Național de Conducere al Alianței "Dreptate și Adevăr" și coordonator al Comisiei Naționale de Strategie a PNL (2003-2005). Îndeplinește apoi funcții de conducere în cadrul PNL, fiind membru al Comitetului Executiv al PNL (2005–2007), purtător de cuvânt (din 2006) și vicepreședinte regiunea 1 (Nord – Est) (din 2007).

În octombrie 2006 a fost propus pentru ocuparea funcției de comisar european din partea României, după ce aceasta va fi aderat la Uniunea Europeană, dar această nominalizare a fost umbrită de dezvăluirile șocante din presa românească despre presupusa colaborare cu fosta Securitate[2][3] În cele din urmă, Varujan Vosganian a solicitat retragerea nominalizării sale deși între timp s-a dovedit ca "acuzele reprezintă o încercare de dezinformare și manipulare", lucru confirmat de CNSAS și explicat prin jocurile politice ale vremii.[4]

La data de 12 decembrie 2006, Vosganian este numit în funcția de ministru al economiei și comerțului în Guvernul Tăriceanu, apoi după restructurarea guvernamentală din 5 aprilie 2007, preia portofoliul de ministru al economiei și finanțelor (prin comasarea portofoliului economiei și comerțului cu cel al finanțelor).

Din decembrie 2012 până în octombrie 2013 a fost ministru al economiei în guvernul Ponta 2.

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Este conferențiar universitar la Facultatea de Relații Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), membru fondator al Societății Române de Economie (SOREC), membru al Consiliului Experților Internaționali ai Centrului European de Studii Politice cu sediul la Bruxelles (1992-1995), membru onorific al Consiliului Științific al Institutului Național de Prognoză și Senior Cercetător al Institutului Național de Economie.

A fost invitat la Reuniunea anuală “Future of Europe Trust” a Clubului Tinerilor Liberali Politici din Londra (1992, 1993), a participat la Reuniunea Experților Internaționali ai Centrului European de Studii Politice de la Bruxelles (1993, 1994, 1995), este invitat al Guvernului Statelor Unite ale Americii în cadrul programului “International Visitors”, precum și invitat la reuniuni internaționale organizate de Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare etc.

Vorbește fluent limbile armeană, engleză, franceză, italiană și spaniolă.

Este căsătorit cu Mihaela Vosganian, compozitoare de muzică simfonică și are o fiică (Armine).

Varujan Vosganian face parte și din gruparea „Rost”, constituită în jurul revistei cu același nume[2].

Publicația creștină este marcată de ideile legionarismului românesc interbelic[2].

Varujan Vosganian este atât autor de articole, cât și participant la evenimentele organizate de „Rost”[2].

A tradus carti in limbi de circulatie internationala:

  • “A kék saman”, Editura AB – ART (2009), antologie de poeme, tradus in limba maghiara.
  • “El libro de los susurros”, Editura Pre – Textos (2010), traducerea in limba spaniola a romanului “Cartea șoaptelor”
  • „Il libro dei sussurri”, Keller Editore (2011), traducerea in limba italiana a romanului “Cartea șoaptelor”
  • “Shshugneru Madian”, Editura Uniunii Scriitorilor din Armenia (2012), traducerea in limba armeana a romanului “Cartea șoaptelor”
  • “Sefer Halehishot”, Editura Hakibbuty Hameuchad (2012), traducerea in limba ebraica a romanului “Cartea șoaptelor”
  • "Viskningarnas bok", Editura 2244 (2013), traducere de Inger Johansson in limba suedeza a romanului “Cartea șoaptelor”

Vederi politice[modificare | modificare sursă]

Vosganian este membru al Partidului Național Liberal și un suporter al liberalismului economic. Vosganian este un susținător al mișcării de unificare a României și Republicii Moldova, declarând în ședința Senatului din 10 aprilie 2006 că atât timp cât există două țări (România și Republica Moldova) separate, "poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială". În aceeași ședință s-a auto-descris drept un "unionist incurabil".[5] În fapt, încă în anul 1996, el a provocat o controversă când a afirmat că nu recunoaște Republica Moldova ca stat independent.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Varujan Vosganian a primit mai multe distincții pentru diferite merite, cum ar fi:

  • Premiul "Cea mai buna proză a anului" pentru volumul "Statuia Comandorului", Uniunea Scriitorilor București (1994)
  • Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea Pieței de Capital din România, Bursa de Valori București (2005)
  • Premiul pentru contribuția la dezvoltarea Pieței de Capital din România, Premiile Pieței de Capital (2005)
  • Premiul Special pentru suportul adus dezvoltării Pieței de Capital din România, Bursa de Valori Sibiu (2005)
  • Premiul Academiei Române pentru contribuția la dezvoltarea științei și culturii românești (2006)
  • Premiul internațional de poezie "Nichita Stănescu", Chișinău (aprilie 2006)
  • Doctor Honoris Causa al Universității “Vasile Goldiș” din Arad (2006)
  • Doctor Honoris Causa al “Leibniz University” din Milano (2006)
  • Premiul Academiei Române pentru contribuția la dezvoltarea stiinței și culturii românești (2006)
  • “Ordine della Solidarieta Italiana” din partea Presedintelui Republicii Italiene (2008)
  • Premiul „Cartea anului 2009” pentru romanul „Cartea soaptelor” acordat de revista „Romania literara” (2009)
  • Premiul Mihail Sadoveanu pentru proza- pentru romanul „Cartea soaptelor” (2010)
  • Premiul revistei „Observatorul cultural”- pentru romanul „Cartea soaptelor” (2010)
  • Trofeul Mihail Sebastian pentru romanul „Cartea soaptelor”, conferit de revista multiculturala Niram Art in colaborare cu ICR Madrid (2010)

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

  • Jurnalul de front: articole economice, București, Editura Staff, 1994;
  • Contradicțiile tranziției la o economie de piață, București, Expert, 1994;
  • Reforma piețelor financiare din România Iași, Editura Polirom, 1999.

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Șamanul Albastru, București, Ed. Ararat, 1994 - poezii;
  • Statuia Comandorului, București, Ed. Ararat,1994 - proză, Premiul Asociației Scriitorilor din București;
  • Ochiul alb al reginei, București, Ed. Cartea Românească, 2001 - poezii, volum selectat pentru Jubileul Asociației Traducătorilor de Literatură Americană, Chicago, 2002;
  • Iisus cu o mie de brațe, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2004 - poezii;
  • Cartea șoaptelor, Editura Polirom, Iași, 2009.[6][7][8][9]

Politică[modificare | modificare sursă]

  • Dialoguri cu Varujan Vosganian, Ed. Dacia, 2000, Cluj-Napoca - autor Diana Coriciuc
  • Dreapta Românească. Tradiție și Modernitate, Ed. Nemira, 2001

Varujan Vosganian este de asemenea autor a mai mult de 500 de articole de economie, politică și beletristică, studii și eseuri, care au fost traduse în limbile engleză, spaniolă, rusă, ucraineană și armeană.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Varujan Vosganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România
  2. ^ a b c d Crescut de Securitate, hranit de Vintu, 27 Octombrie 2006, evz.ro, accesat la 18 iulie 2011
  3. ^ "In cateva ore am devenit extremist, securist si mafiot", 14 Noiembrie 2006, evz.ro, accesat la 18 iulie 2011
  4. ^ Aventura liberalului Varujan Vosganian la Bruxelles
  5. ^ Ședința Senatului din 10 aprilie 2006, Senatul României
  6. ^ Varujan Vosganian : „Prin această carte, m-am împăcat cu morții cei noi“, 29 decembrie 2009, Dana G. Ionescu, Adevărul, accesat la 3 februarie 2011
  7. ^ IASII LUI PATRAS/ Prin armeni se inteleg si altii, 26 noiembrie 2009, Patras Antonio, Ziarul de Duminică, accesat la 22 martie 2013
  8. ^ CRONICĂ / Genocid (I), 8 octombrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  9. ^ CRONICĂ/ Genocid (II), 22 octombrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri