Vasile Luca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vasile Luca
Vasile Luca1.jpg

 Ministru de Finanțe
În funcție
5 noiembrie 1947 – 9 martie 1952
Precedat de Alexandru Alexandrini
Succedat de Dumitru Petrescu

 Deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainiene
În funcție
1940 – 1944

Viceprimar al Cernăuților
În funcție
1940 – 1944

În funcție
1946 – 1952

Născut(ă) 8 iunie 1898
Catalina, Covasna, Imperiul Austro-Ungar
Nume la naștere László Luka
Decedat(ă) 23 iulie 1963 (65 ani)
închisoarea Aiud, regiunea Cluj, Republica Populară Română
Premii Ordinul „Coroana României"
Partid politic Partidul Comunist din România,
Partidul Muncitoresc Român
Soție Elisabeta Luca
Alma mater șase clase primare
Profesie Lăcătuș, politician comunist
Etnie secuiască, maghiară

Vasile Luca, născut László Luka, (n. 8 iunie 1898, Catalina, Covasna - d. 23 iulie 1963, Aiud)[1] a fost un activist și politician comunist român, originar din secuime, militant în ilegalitate, ulterior ministru de finanțe al României în perioada 5 noiembrie 1947 - 9 martie 1952. După ce a ocupat una din cele mai importante poziții în regimul comunist recent instalat, a sfârșit ca deținut politic în închisoarea Aiud, victimă a epurărilor în spirit stalinist din propriul său partid. Există o sursă care menționează eventuala sa proveniență iudaică [2] iar altele care nu menționează acest lucru[3], [4]. Vasile Luca provenea din origini de proletar[5].O altă sursă afirmă că ar fi fost de origine germană transilvăneană,[6] dar alte surse ignoră această informație.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vasile Luca a copilărit după decesul tatălui său într-un orfelinat la Sibiu. La 17 ani a fost recrutat în Divizia Secuiască a lui Károly Kratochwill, care a luptat împotriva armatei regale române în primul război mondial. A fost muncitor ceferist, secretar al PCdR la Brașov (1924-1929) și Iași (1932), a participat la organizarea grevelor de la Lupeni din 1929 și din Valea Jiului în 1933. A fost arestat și deținut în închisoare în mai multe rânduri pentru activități comuniste ilegale.

Încercând, împreună cu doi tovarăși, să treacă ilegal granița în URSS, a fost arestat de autoritățile române și închis la Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord în 1940 de către URSS, a fost eliberat. A reușit să scape epurărilor staliniste cărora le-a căzut victimă o parte din conducerea Partidului Comunist din România, inclusiv activiștii maghiari Imre Aladár, Elek Köblös și alții cu care fusese în legătură.

A devenit deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainiene(1940-1944) și viceprimar de Cernăuți, sprijinind în această calitate deportările de români și de persoane calificate drept ostile regimului comunist din Bucovina și fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roșie. A participat la organizarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" pe teritoriul URSS.

După 1944 a fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor (1947-1952). În mai 1952 a fost condamnat de plenara CC al PMR, fiind acuzat de deviaționism și activități antipartinice. În august 1952 a fost arestat și nu a mai ieșit din închisoare până la sfârșitul vieții. În 1954 a fost condamnat la moarte pentru culpa de trădare. Pedeapsa i-a fost comutată în detenție pe viață. A decedat în închisoarea Aiud. În decursul anilor de detenție, s-a adresat în scris organelor de partid dar nu a primit vreun răspuns.[7] Vasile Luca a fost reabilitat în 1968, la fel ca Lucrețiu Pătrășcanu. A fost căsătorit cu activista comunistă Elisabeta Luca, născută Betty Birnbaum, de origine evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

  • până în 1915 -- este lăcătuș mecanic la Atelierele CFR din Brașov;
  • 1915 -- este încorporat în cadrul armatei austro-ungare și participă la luptele din primul război mondial;
  • 1918 -- se înrolează ca voluntar în "Garda Națională" după care în "Divizia secuiască";
  • 1919 -- revine la Atelierele CFR din Brașov la meseria de lăcătuș mecanic;
  • 1919 -- devine membru de sindicat la intreprinderea unde lucra;
  • 1924 -- este numit în funcția de Secretar al Comitetului Județean Brașov al PCdR;
  • 1924 - 1927 -- este arestat și încarcerat;
  • 1930 -- participă la luptele politice din cadrul partidului fiind retrogradat și trimis ca pedeapsă în Moldova;
  • 1933 - 1938 -- este arestat, judecat și întemnițat pentru implicarea sa în organizarea activității sindicale;
  • 1938 -- devine membru al Comitetului Central al PCdR;
  • 1940 -- este arestat, fiind prins când trecea ilegal granița cu URSS;
  • 1940 -- este închis timp de opt luni la închisoarea din Cernăuți, el fiind eliberat în iunie 1940 când sovieticii au ocupat provincia, ocazie când i se acordă cetățenia sovietică;
  • 1940 -- lucrează la Radio Moscova și la postul românesc al Cominternului;
  • 1940 - 1944 -- este ales ca deputat în Sovietul Suprem al Ucrainiei;
  • 1944 -- revine în România;
  • 1947 -- este înaintat la gradul de general de brigadă moment în care este încadrat în Armata Română;
  • 1947 - 1952 -- este numit ca Ministru de Finanțe al României;
  • 1948 -- este înintat în funcția de Președinte al Comisiei pentru simplificarea și raționalizarea aparatului de stat;
  • 1949 - 1952 -- este Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri;
  • 1952 -- la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc din România din 1 martie 1952, este acuzat de "deviere de dreapta". Ca urmare, este arestat în 14 august 1952 și este anchetat până în toamna anului 1954. Este judecat pentru subminarea economiei naționale, precum și de activitate contra clasei muncitoare și i se dă sentința de condamnat la moarte. Pedeapsa i se schimbă în muncă silnică pe viață, tot în anul 1954.
  • 1968 -- la Plenara Comitetului Central al PCR din aprilie 1968 este reabilitat politic.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro Membrii CC al PCR
  2. ^ Adrian Cioroianu..., pg. 175
  3. ^ http://romaniamuncitoare.no.comunidades.net/index.php?pagina=1380512213
  4. ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
  5. ^ Vladimir Tismăneanu..., pg. 125
  6. ^ Tony Judt Postwar A history of Europe since 1945,Vintage Books 2010 pagina 135 „Vasile Luca was of Transylvanian German background”
  7. ^ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vasile-luca-dej-nu-merit-sa-mor-inchisoare

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice