Vasile Luca
| Vasile Luca | |
|
Ministru de Finanțe
|
|
| În funcție 5 noiembrie 1947 – 9 martie 1952 |
|
| Precedat de | Alexandru Alexandrini |
|---|---|
| Succedat de | Dumitru Petrescu |
|
Deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainiene
|
|
| În funcție 1940 – 1944 |
|
|
Viceprimar al Cernăuți-ului
|
|
| În funcție 1940 – 1944 |
|
|
|
|
| Născut(ă) | 8 iunie 1898 Sâncatolna, Imperiul Austro-Ungar |
| Decedat(ă) | 23 iulie 1963 (65 ani) Aiud, județul Alba, Republica Populară Română |
| Partid politic | PCdR PMR |
| Soție | Elisabeta Luca |
| Profesie | Lăcătuș |
| Confesiune | Liber-cugetător[necesită citare] |
| modifică |
|
Vasile Luca (n. Luka László, 8 iunie 1898, Sâncatolna - d. 23 iulie 1963, Aiud) a fost un activist și politician comunist, maghiar de origine. A fost ministrul de finanțe al României în perioada 5 noiembrie 1947 - 9 martie 1952.
Luca a copilărit după decesul tatălui său într-un orfelinat la Sibiu. La 17 ani a fost recrutat în Divizia Secuiască a lui Károly Kratochwill care a luptat împotriva armatei române. A fost muncitor ceferist, secretar al PCdR la Brașov (1924-1929) și Iași (1932), a participat la organizarea grevelor de la Lupeni din 1929 și din Valea Jiului în 1933. A fost arestat și deținut în închisoare în mai multe rânduri pentru activități comuniste ilegale.
Încercând, împreună cu doi tovarăși, să treacă ilegal granița în URSS, a fost arestat de autoritățile române și închis la Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord în 1940 de către URSS, a fost eliberat. A reușit să scape epurărilor staliniste cărora le-a căzut victimă o parte din conducerea Partidului Comunist din România, inclusiv activiștii maghiari Imre Aladár, Elek Köblös și alții cu care fusese în legătură.
A devenit deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainiene și viceprimar de Cernăuți (1940-1944), sprijinind în această calitate deportările de români și de persoane calificate drept ostile regimului comunist din Bucovina și fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roșie. A participat la organizarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" pe teritoriul URSS.
După 1944 a fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor (1947-1952). În mai 1952 a fost condamnat de plenara CC al PMR, fiind acuzat de deviaționism și activități antipartinice, și în luna august a aceluiași an a fost arestat și nu a mai ieșit din închisoare până la sfârșitul vieții. În 1954 a fost condamnat la moarte pentru culpa de trădare. Pedeapsa i-a fost comutată în detenție pe viață. A decedat în închisoarea Aiud. Asemenea lui Lucrețiu Pătrășcanu, a fost reabilitat în 1968. A fost căsătorit cu activista comunistă Elisabeta Luca, născută Betty Birman, de naționalitate evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol.
Legături externe [modificare]
- România cu ochi albaștri - Pauker și Luca, interziși, 3 octombrie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național
Articole biografice
- Vasile Luca către Dej: „Nu merit să mor în închisoare“, 3 Noiembrie 2010, Dumitru Lăcătușu, Historia