Eseu

Eseul este un text în proză, aflată la granița cu literatura beletristică, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcționale ale unei limbi naturale. Compoziția eseistică oferă posibilități mari de a asocia idei venite din diferite sectoare culturale. Poate tocmai de aceea este foarte greu de găsit o definiție unică.

Eseul este o specie cameleonică, în care ideile iau forma vasului în care sunt puse. Stilul eseistic este erudit, iar conținutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieții. Varietatea procedeelor stilistice, ca și faptul că nu presupune un tipar strict, fac ca această specie să se bucure de interes cam în toate domeniile culturale. Eseul constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale, într-o manieră elegantă (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informație bogată etc.). Adrian Marino spunea că „eseistul încearcă să ofere o soluție, nu o impune, nici n-o dogmatizează. Doar o propune. El ridică o problemă, punându-se pe sine și pe alții la încercare. Izbutește și incită adevărul”.

Un eseu poate să abordeze o operă literară, sau un aspect al ei (o idee, o temă, un simbol) de pe poziții filosofice, poate să apeleze la informații sociologice sau psihologice, poate să facă asociații pe o temă oarecare etc.

Inclus în proză în mod curent, eseul este o specie fixată la granița dintre stilul beletristic și cel științific. Este admis în literatură pentru că autorul prezintă plastic viziunea sa despre lume, dar prin tendința de a defini varii probleme, se apropie în spirit de o lucrare științifică. Nicolae Balotă îl denumește „gen semiliterar”, fixându-l "între structurile imagistice și cele ideologice", iar Adrian Marino, în articolul dedicat eseului îl considera ca un gen de frontieră, „hibrid” situat între literatură și filosofie.

Se acordă adesea denumirea de „eseuri” unor lucrări al căror subiect, formă, dispoziție nu permit a fi clasate într-un gen mai bine determinat. Este un travaliu care nu procedează la toate dezvoltările pe care le-ar comporta subiectul.

Exemple de eseuri

• Eseul literar beletristic: Pseudokynegeticos, de Alexandru Odobescu
• Eseul filosofic: Pe culmile disperării, de Emil Cioran, Mathesis, sau bucuriile simple, de Constantin Noica, Minima moralia, de Andrei Pleșu etc.
• Eseul de analiză a unei opere literare, cinematografice, muzicale, etc
• Eseul jurnalistic

Legături externe

• Atelier literar de proză românească ce permite publicarea de eseuri, comentarii și analiză literară.
• „Eseu” la DEX online

Vezi și

• Listă de eseiști români