Școala Militară de Infanterie și Cavalerie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Școala Militară de Infanterie și Cavalerie
Fondată19 iulie 1872
Țară România
RamurăÎnvățământ militar
TipNațional
RolPregătirea viitorilor ofițeri ai Armatei României
București, Calea Griviței, nr. 24

Școala Militară de Infanterie și Cavalerie era[când?] unica instituție militară de învățământ pentru formarea ofițerilor având un caracter mixt, în sensul că pregătirea elevilor urma două direcții: pregătirea elevilor ca ofițeri în armele infanteriei și cavaleriei, precum și pregătirea, într-o etapă ulterioară, a ofițerilor-elevi care urmau specializarea în armele artileriei și geniului.[1]

În programa acesteia, cursurile erau predate atât de profesori militari cât și civili. Profesori militari predau disciplinele: fortificație, instrucția infanteriei, tactică, strategie și geografie militară, administrație și legislație, hipologie și instrucția cavaleriei. Profesorii civili predau: geometrie descriptivă, mecanică și lucrări grafice, topografie și științe aplicate, două limbi străine și gimnastică.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Uniformele elevilor școlii, 1880
Uniforma elevilor școlii, 1916

În perioada ocupației școala a funcționat la Botoșani (1917-1918).

Comandanți[modificare | modificare sursă]

  • lt-col. C. Slăvescu (1917-1918)

Absolvenți, personalități militare și civile[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Primele măsuri vizând pregătirea ofițerilor armei artilerie, pe site-ul Forțelor Terestre, [1], accesat la 15.06.2013
  2. ^ Colonel (rtr.) Nicolae Dărăbanț, Învățământul militar românesc de la Unirea Principatelor și până în preajma celui de-al doilea război mondial, în revista „Forțele Terestre - Buletin de teorie militară editat de Statul Major al Forțelor Terestre”, nr. 2/2010, [2][nefuncțională], accesat la 18.06.2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • xxx, Învățământul militar românesc. Tradiții și actualitate, Editura Militară, București, 1986