Ferdinand I al României
| Ferdinand | |
|---|---|
| rege al României | |
 |
|
| Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României | |
|
|
|
| Domnie | 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927 |
| Încoronare | 15 octombrie 1922 |
| Predecesor | Carol I al României |
| Succesor | Mihai al României |
| Căsătorit(ă) cu | regina Maria |
| Urmași | |
| Carol al II-lea al României Elisabeta regina Greciei Maria de România, Regina Iugoslaviei Nicolae Ileana Mircea |
|
| Nume complet | |
| Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen | |
| Casa regală | Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen |
| Imn regal | Trăiască Regele |
| Tată | Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen |
| Mamă | Antonia de Saxa-Coburg-Gotha |
| Naștere | 24 august 1865 Sigmaringen |
| Deces | 20 iulie 1927 (61 ani) Sinaia |
Majestatea Sa Ferdinand I, rege al României, principe al Romaniei, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Sinaia--Castelul Peleș) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 și 1927 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.
Cuprins |
Mediul familial și căsătoria[modificare]
Născut în Sigmaringen în sud-vestul Germaniei, prințul romano-catolic Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen era fiul prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a și a regelui Ferdinand al II-lea, prinț de Saxa-Coburg și Gotha.
Tânărul Ferdinand a devenit moștenitor al unchiului său, regele Carol I al României, în noiembrie 1888, după ce mai întâi tatăl său (în 1880) și apoi fratele său mai mare, Wilhelm (în 1886) au renunțat la drepturile lor succesorale la tronul României. În 1889, Parlamentul României îl recunoaște ca prinț al României. Guvernul român nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, însă a cerut ca viitorii copii să fie botezați ortodocși, în religia de stat a României.
În 1893, după o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a reginei Elisabeta (relație întreruptă la intervenția Consiliului de Miniștri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu principese de origine străină), prințul Ferdinand s-a căsătorit la 10 ianuarie 1893 cu Prințesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Cuplul a avut împreună trei fii și trei fiice, cel mai mare băiat, botezat Carol, urmând să devină regele Carol al II-lea al României.
Rege al României[modificare]
În 1914, Ferdinand a devenit rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi „un bun român”. În timpul războiului mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, și, în 1916, la 14 august, a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul incipient al românilor, favorizat de înaintarea rapidă în Transilvania, situația de pe câmpul de luptă s-a întors repede, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale. Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iași. Pentru rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, întrucât în noiembrie 1916, murise de febră tifoidă, la numai 3 ani, principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Au fost nevoiți să îl îngroape în grabă, regina Maria amintind în memoriile ei durerea de a nu putea vizita mormântul din cauza ocupației. Deși era în relații de rudenie cu familia imperială a Germaniei, Hohenzollern, Ferdinand a acceptat, în Consiliul de Coroană din 14/27 August 1916 și în special datorită reginei Maria[necesită citare], intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari.[1]
La aflarea veștii că România s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat în doliu stindardul heraldic al familiei. În timpul războiului, Ferdinand și mai ales Maria, au contribuit esențial la concentrarea efortului de război și la păstrarea moralului armatei, deși încheierea de către Rusia a unui tratat de pace separat a provocat căderea frontului estic, lăsând România singură împotriva puterilor centrale. Fusese luată în considerare chiar opțiunea ca armata română să se refugieze în Rusia, pentru a fi transporată de flota britanică pe frontul de vest.
România era confruntată cu ravagiile făcute de tifosul exantematic,[2] regina făcându-se remarcată prin dedicația cu care îngrijea bolnavii, neluând măsuri personale de precauție. Situația politică era de asemenea foarte complicată, unele facțiuni politice pronunțându-se pentru abolirea monarhiei, un exponent al acestei direcții fiind conservatorul Constantin Argetoianu. În plus, dinspre Basarbia se infiltrau agitatori bolșevici, care îndemnau militarii demoralizați să abandoneze lupta și să se ridice împotriva „clasei asupritoare”. În acest context, Ferdinand și-a luat legământul de a înfăptui după război o reformă agrară, reușind astfel să curme aceste tendințe centrifuge. Un colaborator important în această perioadă a fost generalul Alexandru Averescu, care a preluat în ianuarie 1918 de la Ionel Brătianu guvernul.
Ferdinand a refuzat să ratifice pacea separată dintre puterile centrale și România, negociată în februarie-martie 1918, la Buftea și semnată de România în mai 1918. În cele din urmă, situația avea să se schimbe. În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, situația războiului s-a întors împotriva puterilor centrale și Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei, trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populația entuziastă. Armata Română a ajuns până la Budapesta, eliberând Ungaria de un regim comunist.
Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari, la 15 octombrie 1922 în Catedrala din Alba Iulia.[3]
Viața politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Transilvania a lărgit, însă, baza electorală a opoziției, a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925 - octombrie 1926, pentru a forma Partidul Național Țărănesc.
Contrar succeselor dobândite în urma războiului, încununtate prin realizarea României Mari, viața personală a regelui se confrunta cu probleme cauzate de Carol, prințul moștenitor, care trăia o viață scandaloasă și, încălcând legea monarhică, s-a căsătorit clandestin, la Odesa, cu Ioana Lambrino. Căsătoria a fost, în cele din urmă, anulată la Tribunalul Ilfov, iar Ioana Lambrino a fost exilată împreună cu fiul nelegitim al lui Carol, iar principele a fost trimis într-o lungă călătorie, în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Ioana Lambrino.
La 10 mai 1921, Carol s-a căsătorit, la Atena, cu Elena, fiica regelui Constantin I al Greciei, iar în anul 1921, Ferdinand a trăit nașterea nepotului său, Mihai, fiul lui Carol și al Elenei. Dar cu toate acestea, mariajul dintre Carol și Elena nu avea să fie de durată, moștenitorul tronului părăsindu-și soția și fiul și a plecat la Paris împreună cu amanta sa, Elena Lupescu. În aceste condiții, în decembrie 1925, Ferdinand îl desemnează ca urmaș la tron pe nepotul său, Mihai, dezmoștenindu-l, în același timp, pe fiul său Carol.
Ferdinand a murit la 20 iulie 1927, de cancer intestinal [4] și a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regență formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, prințul Nicolae.
| Carol I |
|---|
| Regina soție' |
| regina Elisabeta |
| Copii |
| principesa Maria |
| Ferdinand |
| Regina soție |
| regina Maria |
| Copii |
| prințul Carol |
| prințul Nicolae |
| principesa Elisabeta |
| principesa Maria |
| principesa Ileana |
| prințul Mircea |
| Carol al II-lea |
| Regina soție |
| regina Elena |
| Copii |
| prințul Mihai |
| Mihai I |
| Regina soție |
| regina Ana |
| Copii |
| Margareta |
| Elena |
| Irina |
| Sofia |
| Maria |
Arbore genealogic[modificare]
Note[modificare]
- ^ Constantin Kirițescu, „Istoria războiului pentru întregirea României”, 1916-1919, București, 1922.
- ^ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/tifosul-cea-mai-mare-calamitate-romani
- ^ Maria și Ferdinand I au devenit regii României Mari, 12 octombrie 2012, Carmen Anghel, Jurnalul Național, accesat la 9 iunie 2013
- ^ Ferdinand I - regele Marii Uniri Jurnalul Național 19 07 2007
Bibliografie[modificare]
- Wolbe, Eugen:Ferdinand I - Întemeietorul României Mari, prefață de Gabriel Badea-Păun, București, Humanitas, 2006.
Vezi și[modificare]
- Casa Regală a României
- Cronologia monarhiei în România
- Genealogia regelui Mihai I, numerotația Sosa-Stradonitz
- Însemnele regalității române
- Monarhia în România
- Regii României
- Reginele României
- Hohenzollern-Sigmaringen
- Lista șefilor de stat ai României
Legături externe[modificare]
- Majestatea Sa Ferdinand I de Romania, cs.kent.edu
- Ferdinand I - Regele Marii Uniri, 20 iulie 2007, Florin Mihai, Jurnalul Național
- Primul rege al tuturor românilor a plâns la jurământ, 4 martie 2008, Ionut Dulamita, Cotidianul
- Regele Ferdinand I - Întregitorul de țară, 7 mai 2009, Nicolae Parlog, Descoperă
- Ferdinand, regele benefic, 8 mai 2005, Catalin Pruteanu, Jurnalul Național
- Testamentul regelui Ferdinand I, Historia, accesat la 14 februarie 2012
- Încoronarea Regilor României Desăvărșite, 1 decembrie 2007, Costin Anghel, Jurnalul Național
- Cum era sa fie înlocuit Ferdinand cu Franz Joseph, 28 ianuarie 2012, Adevărul - articol Historia
Imagini
- Ferdinand I – regele intregitor de tara (album)
- Imagini mai puțin cunoscute cu regele Ferdinand
- en Statuia lui Ferdinand, Ivan Mestrovici
- MEMORIA CARTII POSTALE / Dilema regelui Ferdinand, 7 mai 2009, Calin Hentea, Ziarul de Duminică
Video
|
Ferdinand I al României
Ramură a Casei de Hohenzollern
Naștere: 24 august 1865 Deces: 20 iulie 1927 |
||
| Titluri regale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Carol I |
Rege al României 1914-1927 |
Succesor: Mihai |
- Nașteri în 1865
- Nașteri pe 24 august
- Decese în 1927
- Decese pe 20 iulie
- Casa de Hohenzollern-Sigmaringen
- Cavaleri ai Lânii de Aur
- Cavaleri ai Ordinului Carol I
- Cavaleri ai Ordinului Jartierei
- Beneficiari ai Ordinului Vulturul Negru
- Înaintașii regelui Mihai I
- Monarhia în România
- Prinți de Hohenzollern-Sigmaringen
- Regii României
- Șefii de stat ai României
- Oameni din Sigmaringen
- Români pe medalii românești
- Români pe monede și bancnote românești
