Elena Văcărescu

Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864 București- d. 17 februarie 1947 Paris) a fost o scriitoare franceză de origine română, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, interzisă de Casa Regală.

Biografie

S-a născut la București într-o seară de început de octombrie (3 octombrie 1864), într-o foarte veche și vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu ("Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară"; "Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei"). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. ("Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri"). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză.În anul 1925 a fost primită membră a Academiei Române. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu.

Opera

Versuri originale

• Chants d'Aurore (Cântecele zorilor) (1886)
• L'âme sereine (Cu inima senină) (1896)
• Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi) (1903)
• Le Jardin passioné (Grădina dorului) (1908)
• La Dormeuse éveillée (Visând cu ochii deschiși) (1914)

Prelucrări folclorice

• Le Rhapsode de la Dâmbovița (Rapsodul Dâmboviței) (1889)
• Nuits d'Orient (Nopți orientale) (1907)
• Dans l'or du soir (În auriul înserării) (1927)

Romane

• Amor vincit (Amorul învinge) (1908)
• Le Sortilége (Vraja) (1911)

Memorialistică

• Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor) (1946)
• Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele)

Teatru

• Stana (1904)
• Pe urma dragostei (1985)

Ediții românești

• Scrieri alese; Țara mea (1977)
• Memorii (1989)
• Hoinari în țara zânelor (1991)

[1]

Aprecieri critice

Nicolae Iorga

"Toate popoarele cuprind în cadrul vieții lor sufletești ceea ce s-a scris de persoane aparținându-le în alte limbi."

Camil Petrescu

"N-a fost niciodată despărțită de țara în limba căreia n-a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi."

Șerban Cioculescu

"Așa cum se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el țara întreagă, ne putem minuna de sensibilitatea exponențială a înzestratei poete de limbă franceză, care cu fapta, cu cuvântul și cu versul, el însuși acțiune, a stat necontenit în serviciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă."

Ion Stăvăruș

"Deocamdată în linie directă din spița glorioasă a Văcăreștilor - poeți (nepoată a lui Iancu, autorul "Primăverii amorului"), Elena Văcărescu a încheiat șirul strămoșilor care au răspuns, cu pana și inima, celebrului Testament al lui Ienăchiță. Prin opera literară cât și prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste și cu ambiție, de la vârsta adolescenței la octogenat, în slujba culturii române și afirmării spiritului național dincolo de meridianul locului."

Legături externe

Articole biografice

• Vă mai amintiți de... Elena Văcărescu, 3 august 2010, Eliza Zdru, Adevărul