Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ordinul Mihai Viteazul)
Salt la: Navigare, căutare
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”
O.M.Viteazul 1916.jpg
Ordinul Mihai Viteazul clasa II
Decernată de România
Tip Ordin militar
Decernată pentru faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului
Statut Decorație de război
Descriere Cu trei clase
Statistici
Creată la 26 septembrie 1916
Prima atribuire 28 septembrie 1916, la 9 ofițeri români (Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916)
Clasificare
Decorația superioară Nu există
Decorația inferioară Virtutea Militară

Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită de regele Ferdinand prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916 și ratificată prin Înaltul Decret nr. 3249 din 21 decembrie același an. Ordinul era destinat a răsplăti „faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I - cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”.[1]

Ordinul a fost atribuit pentru prima dată la 28 septembrie 1916 (Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916), unui număr de 9 ofițeri români care s-au distins în Bătălia de la Turtucaia și operațiile militare inițiale din Dobrogea.[2]:pp 52-54

Primii ofițeri decorați cu clasa II a ordinului au fost generalii de corp de armată Constantin Prezan și Alexandru Averescu, la 21 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 21 iulie 1917), pentru modul cum au organizat și condus acțiunile de luptă din vara anului 1917.[2]:p. 50

Primul ofițer decorat cu clasa I a ordinului a fost generalul de corp de armată Constantin Prezan, la 5 februarie 1920 (Înalt Decret no. 372 din 5 februarie 1920), pentru modul cum a condus operațiile din Transilvania și Ungaria din anii 1918-1919.[2]:p. 49

Primul ofițer străin decorat a fost căpitanul Milenko Milicievici, din Divizia Sârbă de Voluntari, la 1 octombrie 1916 (Înalt Decret no. 2990 din 1 octombrie 1916), pentru fapte de eroism din timpul luptelor de la Cocargeaua.[2]:p. 30

Primul ofițer străin decorat clasa II a ordinului a fost generalul Dimitri Grigorevici Șcerbatciov, comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc, la 18 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 18 iulie 1917), pentru modul cum a pregătit și condus operațiile de pe frontul român, din luna iulie 1917.[2]:p. 29

Primul ofițer străin decorat clasa I a ordinului a fost generalul Joseph Joffre, Comandantul Suprem al Armatei Franceze, la 26 noiembrie 1919 (Înalt Decret no. 1090 din 26 noiembrie 1919).[2]:p. 27

Deși inițial nu erau prevăzute, începând cu anul 1927 recipienții ordinului au primit și o serie de drepturi materiale. Totodată, începând cu anul 1931 a fost creată și prima uniformă specifică a ordinului.

De-a lungul timpului, atât forma cât și condițiile de acordare au fost modificate de mai multe ori. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste, fiind reînființat începând cu anul 2000.

Istoric[modificare | modificare sursă]

LEGE
PENTRU ÎNFIINȚAREA ORDINULUI MILITAR DE RĂSBOIU
„MIHAI VITEAZUL”

Art. 1. - Se înființează un ordin militar de răsboiu care va purta numele: „Ordinul Militar MIHAI VITEAZUL” Ordinul va avea trei clase, cu denumirea: clasa III, clasa II și clasa I.
El va fi conferit exclusiv pentru fapte excepționale de răsboiu ofițerilor cari s’au distins în fața inamicului.
Nimeni nu poate căpăta o clasă superioară, dacă nu este decorat cu clasa III.
Art. 2. – Condițiunile și modalitatea conferirii acestui ordin se vor stabile într’un anume regulament și vor putea fi modificate prin decret regal.

FERDINAND

Anterior intrării în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, cadrul legal existent permitea decorarea militarilor care se distingeau pe câmpul de luptă doar cu însemnele de război ale ordinului Steaua României în gradele de cavaler, ofițer și comandor, precum cu medalia Virtutea Militară de război. Conform reglementărilor rămase încă din perioada Războiului de Independență, Steaua României se putea acorda tuturor militarilor, Virtutea Militară fiind acordată diferențiat: clasa I ofițerilor și clasa II subofițerilor și trupei.

Regula generală în armatele europene ale vremii era ca ordinele să fie oferite exclusiv ofițerilor, în timp ce pentru decorarea subofițerilor și trupei se foloseau alte decorații, de rang mai mic. Astfel, în vederea adaptării sistemului românesc de ordine și decorații la aceste cerințe dar și pentru a ridica moralul ofițerilor și trupei, regele Ferdinand a decis instituirea Ordinului Militar de Război „Mihai Viteazul” prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916. Deși decretul a fost în vigoare (primele decorări cu noul ordin datând din 28 noiembrie 1916), la 21 decembrie 1916 regele emite un nou Înalt Decret, nr.3249, prin care se modifică vechiul text de instituire. Acest nou decret prevedea că vor fi precizate printr-un regulament condițiile și modalitățile de conferire ordinului, regulament care nu a fost însă redactat și publicat în perioada războiului.[3]:pp 1032-1033

Conform acestora, ordinul era organizat pe trei clase, se acorda „exclusiv pentru fapte excepționale de război ofițerilor care s-au distins în fața inamicului” și nu se putea conferi decât începând cu clasa III. Ulterior prevederea ca distincția să fie acordată exclusiv pentru fapte de arme în fața inamicului a fost modificată, în sensul de a permite decorarea și a ofițerilor aflați la comanda sau în statele majore ale marilor unități luptătoare, ale căror forțe au reputat victorii importante. Numărul membrilor este nelimitat.[3]:p. 1033

Decretul din septembrie preciza forma decorației în termeni foarte generali, însemnele noului ordin fiind desenate chiar de suveran.[4]:p. 117 Însemnul ordinului se prezinta astfel: cruce treflată, smălțuită albastră și cu marginile de aur; în centru ei, cifra de aur încoronată a regelui Ferdinand I, iar deasupra, coroana regală de aur. Pe revers crucea este smălțuită tot albastru și poartă data 1916. Panglica este de culoare roșie-vișinie, cu dungi de aur la margini.[5][6]:pp 88-89

Printr-o lege specială promulgată de regele Ferdinand la 12 mai 1927, au fost acordate o serie de drepturi materiale ofițerilor decorați cu ordinul Mihai Viteazul, cum ar fi împroprietărirea gratuită cu un lot de 25 ha. teren arabil, acordarea unui lot de casă de 500 mp și gratuități pe mijloacele de transport ale statului.[7]

Prin Decretul Regal nr.2859 din 1936, emis de regele Carol al II-lea se introduce portul unei uniforme speciale pentru cavalerii ordinului „Mihai Viteazul”, constând dintr-o mantie de culoare albă pe care este aplicată crucea ordinului, confecționată din postav de culoare albastră. Ca acoperământ de cap, decretul prevedea o cușmă din blană de miel de culoare albă.[8]

Prin Decretului Regal nr. 328 din 10 februarie 1931, regimentele ale căror drapele fuseseră decorate cu ordinele Mihai Viteazul, Steaua României și Virtutea Aeronautică sau cu medalia Virtutea Militară, precum și personalul militar care servea în acestea, au primit dreptul de a purta o furajeră specifică. Aceasta se acorda prin decret regal și se purta pe umărul stâng, la capătul epoletului, de către toți militarii corpului în orice împrejurare, cât timp erau în activitate într-o unitate decorată cu una din cele patru distincții, făcând parte din uniforma corpului.[3]:p. 1036

Regulamentul Legii Ordinelor și Medaliilor Naționale conferite în timp de război, aprobat prin Înaltul Decret nr. 4354 din 19 decembrie 1938 și modificat prin Înaltul Decret nr 716 din 10 februarie 1939, a cuprins pentru prima dată descrieri precise ale decorațiilor fiecăreia dintre cele trei clase ale ordinului, acum fiind introdusă și prima modificare de formă după 1916, prin introducerea a două spade încrucișate, între brațele crucii.[9]

Regele Ferdinand - capul Ordinului Mihai Viteazu

Primul regulament al ordinului a fost adoptat prin Decretul Regal nr. 3709 din 6 noiembrie 1940, sub denumirea Regulamentul Legii Ordinului Militar de Război „Mihai Viteazul”. Ulterior, prin Decretul Regal nr. 1932 din 30 iulie 1941 s-a stipulat că Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa I, clasa a II, clasa III vor fi conferite în timp de război ofițerilor pentru „fapte de arme cu totul excepționale”. Prin Decretul Regal nr. 2787/8 octombrie 1941, a fost modificată din nou modelul decorației. Acesta își păstra forma și dimensiunile anterioare, având pe avers, așezată central, cifra încoronată a regelui Ferdinand și pe brațul inferior, anul „1916”, iar pe revers, cifra încoronată a regelui Mihai și pe brațul inferior, anul „1941”.[10]

Prin Decretul Regal nr. 1935 din 18 octombrie 1944 închide ordinul model 1916, fiind înlocuit cu un ordin continuator - Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade. Noul ordin a fost acordat doar pentru fapte de arme săvârșite după 23 august 1944. Modelul are pe avers cifra încoronată a regelui Mihai iar pe revers, central, anul „1944”.[10]

După 1989, Ordinul Mihai Viteazul a fost reînființat, făcând parte din categoria „decorațiilor militare de război” așa cum au fost acestea definite prin Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României.[11]

În anul 2003 este adoptată legea specifică de funcționare a ordinului - Legea nr.327/2003 privind Ordinul Mihai Viteazul.[12] Legea prevede că: „Ordinul Mihai Viteazul este cea mai înaltă decorație militară de război ce se acordă ofițerilor si unităților militare, pe timp de război sau în misiuni sub jurisdicția unor organisme internaționale la care statul român este parte, pentru fapte de arme sau acțiuni de luptă cu totul excepționale.[12]

Particularitatea introdusă de noua lege prevede, pentru prima dată în istoria sa, posibilitatea ca ordinul să poată fi conferit și pe timp de pace „unor ofițeri si unități militare care participă la misiuni sub jurisdicția unor organisme internaționale la care statul român este parte, numai în cazuri cu totul excepționale, pentru acțiuni de mare amploare și cu cotă de risc ridicat”.[12]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Coperta Anuarului ordinului Mihai Viteazu
Pagina de titlu a Anuarului ordinului Mihai Viteazu
Legea de înfiinţare a ordinului Mihai Viteazul

Modelul 1916 și următoarele[modificare | modificare sursă]

Forma însemnului este crucea treflată din metal auriu, emailată în albastru.

Clasa I sub formă de placă avea dimensiunea crucii de 60 mm având încrustate pe brațul vertical coroana regală, cifra regelui Ferdinand. Se purta pe partea stângă a pieptului.

Clasa a II avea aceleași dimensiuni ale crucii, pe avers având încrustate pe brațul vertical coroana regală, cifra regelui Ferdinand iar pe revers, în centru anul 1916. Crucea era surmontată de coroana regală de care, printr-un inel se prindea panglica de culoare vișinie, lată de 37 mm cu margini aurii de 3 mm. Ordinul clasa a II-a se purta atârnat de panglică la gât.

Clasa a III avea crucea de 40 mm, pe avers si revers cu aceleași încrustații ca la clasa a II-a și se prindea de panglică printr-un inel. Se purta atârnat pe partea stângă a pieptului. Atunci când ofițerii purtau pe piept și alte decorații, Ordinul Mihai Viteazul era dispus primul din stânga.

Modelul 2003[modificare | modificare sursă]

Ofițeri decorați[modificare | modificare sursă]

În Primul Război Mondial și operațiile militare postbelice[modificare | modificare sursă]

Pentru fapte de arme legate de participarea României la Primul Război Mondial și operațiilor militare postbelice au fost decorați un număr de 78 de ofițeri străini și 315 ofițeri români, unii dintre aceștia fiind decorați de mai multe ori. Totodată, au fost decorate drapelele de luptă a 39 de regimente.

Repartiția ofițerilor decorați pe cele trei clase ale ordinului a fost următoarea:

  • ofițeri străini: 12 clasa I, 7 clasa II și 72 clasa III;
  • ofițeri români: 1 clasa I, 4 clasa II și 314 clasa III.

De remarcat că un singur ofițer român a fost decorat cu toate cele trei clase ale ordinului, este vorba de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan, care a comandat pe timpul războiului Armata de Nord și Marele Cartier General al Armatei României. Cu clasa a doua au mai fost decorați, pe lângă generalul Prezan, doar alți trei generali: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Gheorghe Mărdărescu.

În Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Personalități militare care au fost decorate[modificare | modificare sursă]

Din România

Din afara României

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monitorul Oficial, nr. 223 din 25 decembrie 1916
  2. ^ a b c d e f Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  3. ^ a b c Enciclopedia Armatei României, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009, ISBN 978-606-524-054-4
  4. ^ General Radu R. Rosetti, Mărturisiri, (1914-1919), Editura Modelism, București, 1997
  5. ^ Monitorul Oficial, nr. 223, din 25 decembrie 1916
  6. ^ Enciclopedia României, vol. I, Imprimerie Națională, București, 1938
  7. ^ Monitorul Oficial, nr. 105 din 15 mai 1927
  8. ^ Eugen Ichim (colonel), Ordinul Militar de război „Mihai Viteazul”, Ed. Modelism & Jertfa, București, 2000
  9. ^ Regulamentul Legii Ordinelor Naționale, conferite în timp de război, în „Monitorul Oficial” nr. 36 din 13 februarie 1939
  10. ^ a b Președinția României – Cancelaria Ordinelor, Ordinul „Mihai Viteazul”. Scurt istoric, accesat la 1 martie 2015
  11. ^ Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012
  12. ^ a b c Legea nr.327/2003 privind Ordinul Mihai Viteazul, în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 528 din 23 iulie 2003

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Costandache, Grigore (general), Decorațiile române de război în „Buletinul Societății Numismatice Române”, 1932- 1 933
  • Ivănceanu, Vintilă; Sterescu Petre; Ionescu, Petre; Tâmpeanu, Constantin, Ordine, cruci și medalii române, București, Imprimeria Statului, 1927
  • Ichim, Eugen (colonel), Ordinul Militar de război „Mihai Viteazul”, Ed. Modelism & Jertfa, București, 2000
  • Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1922
  • Președinția României – Cancelaria Ordinelor, Ordinul „Mihai Viteazul”. Scurt istoric
  • Regimentele ale căror drapele sunt decorate cu ordinul „Mihai Viteazul”, în „Revista Grănicerilor”, nr. 18-19, anul II, septembrie-octombrie 1921, pp 8-14
  • ***, Enciclopedia Armatei României, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009, ISBN 978-606-524-054-4
  • ***, Enciclopedia României, vol. I, Imprimeria Națională, București, 1938
  • ***, Legea nr.327/2003 privind Ordinul Mihai Viteazul, în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 528 din 23 iulie 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]