Constituția din 1866

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Premisele adoptării Constituției din 1866[modificare | modificare sursă]

După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul României, fapt ce ar fi garantat siguranța stabilității politice și sociale.

Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care era văr din partea mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. Carol a acceptat propunerea la 25 aprilie 1866, obține acordul tatălui său, al regelui Prusiei și al cancelarului Bismarck pentru plecarea către România. Prințul a călătorit până la Turnu Severin folosind un pașaport fals, din cauza conflictului dintre Austria și Prusia. El a fost însoțit pe parcursul călătoriei sale de Ion C. Brătianu. La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind proclamat domn de către Adunarea Legislativa, în clădirea Mitropoliei. Cu o lună înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă. Această Adunare Constituantă avea rolul de a discuta și a vota proiectul unei Constituții. Noua lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866.

Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866.

Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori).

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866[modificare | modificare sursă]

  • este prima constituție internă românească
  • a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri
  • a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831
  • este un act de factură liberală
  • proclama suveranitatea națională
  • guvernarea era reprezentativă și responsabilă
  • se instituia principiul separării puterilor în stat
  • monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară
  • stabilea libertăți și drepturi cetățenești
  • includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
  • este prima realizare a lui Carol I
  • a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa
  • cuprinde 8 titluri și mai multe articole
  • instituțiile centrale ale statului erau:
    • Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă
    • Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de Parlament
    • Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"

Modificări aduse Constituției din 1866[modificare | modificare sursă]

  • 1879: modificarea Art. 7 ce condiționa cetățenia română de apartenența la rituri creștine
  • 1884: numărul colegiilor electorale se reducea de la 4 la 3 pentru Adunarea Deputatilor si de la 3 la 2 pentru Senat, astfel lărgindu-se dreptul de vot insa nu semnificativ
  • 1917: se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și inviolabilă, se modifică art. 57 și 67 pentru a se putea realiza reforma electorală (1918) și agrară (1918-1921) ce prevedea împroprietărirea soldaților pe baza promisiunilor din 1917

Fragmente din Constituția din 1866-ilustrând noua organizare a României[modificare | modificare sursă]

Titlul 1[modificare | modificare sursă]

DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI

  • Art. 1.Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil sub denumirea de România.
  • Art. 2.Teritoriul României este nealiabil.Limitele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât in virtutea unei legi[...]

Principiul separării puterilor în stat[modificare | modificare sursă]

Puterea executivă (domn și guvern)[modificare | modificare sursă]

Prerogativele Domnului:

  • numește și revocă miniștrii
  • are drept de grațiere și de amnistie politică, însă acesta nu se aplică în cazul miniștrilor
  • numește și confirmă în toate funcțiile publice
  • are drept de a bate monedă
  • este liderul suprem al armatei
  • are dreptul de a dizolva Parlamentul
  • dispune de dreptul de veto
  • acordă distincții și decorații

are dreptul la judecata

Puterea legislativă (Adunarea Deputaților și Senatul)[modificare | modificare sursă]

Parlamentul:

  • cu o structura bicamerala:senatori si adunarea deputatilor
  • are drept de interpelare a miniștrilor ( de a cere socoteală în privința anumitor decizii, etc.)
  • are drept de inițiativă și sancțiune (aprobare) a legilor
  • Adunarea Deputaților discută și votează bugetul de stat

Domnitorul:

  • sancționează și promulgă legile
  • are drept de vot absolut

Puterea judecătorească[modificare | modificare sursă]

Este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale si prin instanta suprema:Inalta Curte de Justitie si Casatie.

  • hotărârile și sentințele lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele domnului.

Drepturi și libertăți cetățenești prevăzute în Constituția din 1866[modificare | modificare sursă]

  • libertatea conștiinței
  • libertatea învățământului
  • libertatea presei
  • libertatea întrunirilor și asocierilor

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Constituția României (1866)