Plantă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Plantae)

Regn Plantae

Clasificare ştiinţifică
după Anca Sârbu, 1999

Principalele subdiviziuni ale Regnului Plantae după Anca Sârbu 1999, sunt:

Subregnul Bryobionta
Subregnul Cormobionta

Oamenii de ştiinţă au cuprins în această categorie sistematică organismele pluricelulare fotosintetizante, adaptate primar la viaţa terestră.

Cuprins

1 Istoricul cercetărilor plantelor
2 Caracterele generale ale organismelor ce sunt încadrate în Regnul Plantae
3 Reproducerea
4 Studiul plantelor
5 Clasificarea regnului Plantae
6 Bibliografie
7 Legături externe

[modifică] Istoricul cercetărilor plantelor

Cea mai veche reprezentare a unei plante care a fost găsită datează de acum 7000 de ani de pe o medalie descoperită într-un mormânt din Altai. Pe această medalie este reprezentat un trandafir ^[1].

[modifică] Caracterele generale ale organismelor ce sunt încadrate în Regnul Plantae

[modifică] Organisme pluricelulare

Toate organismele încadrate în Regnul Plantae au corpul format din mai multe celule diferenţiate între ele.

[modifică] Organisme fotosintetizante

Plantele sunt organisme în marea majoritate a cazurilor autotrofe, care îşi pregătesc singure hrana din substanţe minerale, apă şi dioxid de carbon în procesul de footsinteză folosind drept sursă de energie, lumina solară.

[modifică] Organisme adaptate primar la viaţa terestră

[modifică] Avantajele vieţii terestre în comparaţie cu viaţa în mediul acvatic

Lumina abundentă. Lumina este un factor esenţial pentru desfăşurarea procesului de fotosinteză, proces indispensabil vieţii plantelor. În mediul acvatic, factorul lumină este puternic restricţionat de: a) turbiditatea apei; b) adâncimea apei.

dioxidul de carbon din atmosferă este suficient şi nu mai este un factor restrictiv asupra fotosintezei, cum se întâmplă adeseori în apă.

Mediul terestru nu era ocupat de forme de viaţă competitive pentru plante.

[modifică] Adaptări ale plantelor la mediul de viaţă terestru

Apariţia ţesuturilor conducătoare.
Prezenţa cuticulei.
Prezenţa stomatelor.
Apariţia seminţelor.

Secundar unele plante s-au adapta la mediul de viaţă acvatic (plante hidrofite).

[modifică] Reproducerea

Reproducerea reprezntă procesul de multiplicare al organismelor, şi este deci caracteristică şi plantelor. Plantele se port multiplica prin reproducere asexuată, reproducere sexuată sau reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior. Indiferent de tipul de reproducere, stadiul de la care se porneşte poartă numele de germene. Reproducerea sexuată se face cu ajutorul germenilor sexuaţi, iar reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuaţi. Germenii sexuaţi poartă numele de zigoţi. Germenii asexuaţi pot fi de două feluri specializaţi şi nespecializaţi. Germenii specializati asexuaţi pot fi spori sau zooospori. Germenii asexuaţi nespecialiyati pot fi: bulbi, rizomi, tuberculi, sau fragmente de organe vegetative.

Au fost descrise la plante, folosindu-se drept criteriu circulaţia informaţiei genetice de la ascendenţi la descendenţi trei sisteme de reproducere.

1. Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucişată

2.Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare

3.Sistemul de reproducere uniparentală fară fertilizare.

[modifică] Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucişată

Această formă de reproducere este o reproducere sexuată. Ea implică participarea la actul reproducerii a doi genitori diferiţi genetic şi fecundaţie. Rezultă un descendent ce primeşte două fluxuri informaţionale. Acest sistem este cea mai importantă sursă de variabilitate intraspeifică (care are loc în interiorul unei specii). Tipul este intâlnit la plantele inferioare şi la cele superioare ce posedă flori unisexuate sau hermafrodite

[modifică] Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare

În acest tip de reproducere sexuată participă o singură plantă genitoare hermafrodită sau unisexuată monoică şi autofecundarea. Descendenţii primesc un singur flux informaţional. Acest sistem oferă avantajul că planta se poate reproduce şi se pot asigura menţinerea şi multiplicarea genotipurilor bine adaptate

[modifică] Sistemul de reproducere uniparentală fară fertilizare.

Este un sistem de reproducere asexuată, în care nu are loc procesul de fecundare. Se implică în acest caz o singură plantă genitoare. Descendenţii primesc în acest caz un singur flux informaţional.

Sistemul se întâlneşte sub două forme

a) apomixie vegetativă

b) agamospermie

[modifică] Concluzii

Cele trei sisteme de reproducere au fiecare dintre ele avantaje şi dezavantaje. Ele nu sunt complet delimitate. Astfel în cadrul unei specii pot să existe împreună două sau trei sisteme de reproducere. Într-un anumit moment poate să domine unul dintre aceste sisteme în funcţie de condiţiile concrete de mediu.

Scopul final al reproducerii este supravieţuirea speciei.

[modifică] Studiul plantelor

Dintre lucrările ştiinţifice care tratează plantele cele mai reprezentative sunt cele ce poartă denumirea de Floră. Aceste lucrări tratează în modul cel mai amănunţit posibil totalitatea palntelor dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită ţară.

[modifică] Clasificarea regnului Plantae

În legătură cu clasificarea regnului Plantae, ca de altfel în toate clasificările, există mai multe păreri, iar unele dintre acestea pot fi asemănătoare sau mai puţin asemănătoare. Cea mai recentă clasificare din literatura română de specialitate este cea a prof. univ. dr. Vasile Ciocârlan care a fost publicată în lucrareea Flora Ilustrată a României, Editura Ceres, Bucureşti,2000.

Dintre clasificările existente amintim: