Titlu (aliaj)
Titlul unui aliaj este o mărime adimensională corespunzând cu compoziția sa într-un metal dat. Mai precis, este vorba de raportul dintre masa unui metal fin și masa totală a aliajului pe care îl compune. „Este cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimată în părți la mie.”[1]
Definiție[modificare | modificare sursă]
Titlul se exprimă în miimi de metal fin în raport cu masa totală a aliajului. Echivalența dintre carate și miimi este 1 carat = 41,67 miimi (sau 1/24).
Exemple[modificare | modificare sursă]
- Titlul monedelor de 20 de franci francezi, cunoscute sub numele de „Napoleoni” sau „cocoșei” era de 900 de miimi de aur fin și 100 de miimi de cupru. Aceeași situație o întâlnim și în cazul monedelor de 20 de lei aur[2], emise de România, ca urmare a aplicării legislației Uniunii Monetare Latine.[3]
- Titlul monedei – medalie Ardealul Nostru, emisă la 15 ianuarie 1945, este de 900 de miimi de aur fin și 100 de miimi de cupru.[4]
- Titlul monedei comemorative „200 de ani de la nașterea lui George Barițiu”, emisă de Banca Națională a României, la 10 septembrie 2012, are titlul de 900 de miimi de aur fin.[5]
- Titlul monedei comemorative „90 de ani de la nașterea lui Marin Preda”, emisă de Banca Națională a României, la 10 august 2012, este de 999 de miimi de argint fin.[6]
- Moneda American Buffalo are masa de o uncie (31,1035 grame), iar titlul său este de 999,9‰ aur fin.
- 999,999 de miimi (Cel mai pur aur produs vreodată a fost rafinat de Perth Mint / Monetăria din Perth, Australia, în 1958).[7][8]
În România[modificare | modificare sursă]
Titlurile legale în România, sunt următoarele:[9]
- pentru aur: 375‰; 500‰; 585‰; 750‰; 833‰; 900‰; 916‰ si aur fin 999‰;
- pentru argint: 750‰; 800‰; 875‰; 916‰; 925‰ si argint fin 999‰;
- pentru platină: 950‰;
- pentru paladiu: 950‰
Verificarea fineței[modificare | modificare sursă]
Deși există multe metode de detectare a metalelor prețioase false, în mod realist există doar două opțiuni disponibile pentru a verifica finețea marcată a metalului ca fiind rezonabil de precisă: testarea metalului (care necesită distrugerea acestuia) sau utilizarea fluorescenței cu raze X (XRF). XRF va măsura doar porțiunea cea mai exterioară a piesei de metal și astfel poate fi indus în eroare de placarea groasă.[10]
În Statele Unite, puritatea reală a articolelor din aur trebuie să fie cu cel mult 0,003 mai mică decât puritatea marcată (de exemplu, 0,996 fină pentru aur marcat cu 0,999 fin), iar puritatea reală a articolelor din argint nu trebuie să fie mai mare de 0,004. mai puțin decât puritatea marcată.[11]
Greutate fină[modificare | modificare sursă]
O bucată de metal aliat care conține un metal prețios poate avea, de asemenea, greutatea componentei sale prețioase denumită greutatea fină. De exemplu, 1 oz t de aur de 18 karate (care este 75% aur) se poate spune că are o greutate fină de 0,75 oz t.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme (1978).
- ^ Romanian Coins: 20 lei 1906
- ^ România a aderat la Uniunea Monetară Latină în 1889.
- ^ Romanian Coins: Medalia jubiliară Ardealul Nostru
- ^ Banca Națională a României: 200 de ani de la nașterea lui George Barițiu
- ^ Banca Națională a României: 90 de ani de la nașterea lui Marin Preda
- ^ „The Perth Mint :: History”. Gold Corporation. Accesat în .
- ^ Thomas, Athol. 90 Golden Years, The story of the Perth Mint. Gold Corporation. p. 58.
- ^ Ghidul cumpărătorului de bunuri din metale prețioase și/sau pietre prețioase
- ^ Comprehensive Jewelry Precious Metals Overview, , accesat în
- ^ „15 U.S. Code Chapter 8 - FALSELY STAMPED GOLD OR SILVER OR GOODS MANUFACTURED THEREFROM”. Arhivat din original la .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Jean Belaubre, Dictionnaire de Numismatique médiévale occidentale, Paris, Léopard d'Or, 1996, ISBN 2-86377-121-3.
- Florin Marcu, Constant Maneca (1978), Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a II-a, Editura Litera Internațional, București-Chișinău. ISBN 978-973-675-307-7
