Dumitru Dămăceanu
Dumitru Dămăceanu (n. 17 iulie 1896, Cosmești, județul Galați, România - d. 27 septembrie 1978) a fost un ofițer român în al Doilea Război Mondial, ulterior fiind promovat ca general de brigadă. A avut un rol predominant în lovitura de stat de la 23 august 1944.
Cuprins |
Carieră militiară și diplomatică [modificare]
A absolvit:
- Liceul internat "Costache Negruzzi" Iași.
- Școala militară de ofițeri activi de cavalerie Târgoviște - 1916.
- Ca sublocotenent în Regimentul 6 roșiori a luptat și în Primul Război Mondial.
- Școala militară superioară Sibiu – 1923.
- Școala de Război din Torino (Italia) – 1929.
Activitate:
1930 – 1935 - ofițer în Marele Stat Major , apoi comandant de divizie în Regimentul de Gardă Călare, Escorta Regală a regelui Carol al II-lea.
1936 – 1938 - Atașat militar în Italia (Roma) și Albania.
1939 – 1940 - Adjutant regal, director de studii la Școala Marelui Voievod Mihai - clasa palatină - clasa Regelui Mihai.
1941 – 1942 - Comandant de mari unitați militare (Regimentul 10 roșiori s.a.) luptă pe Frontul de Est în Al Doilea Război Mondial.
1942 – 29 august 1944, colonel, șef al Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei. În acțiunea forțelor din jurul Regelui Mihai, a avut un rol important în pregătirea și desfașurarea acțiunilor militare de rupere de Puterile Axei din vara anului 1944, și continuarea războiului alături de Aliați.
Avansat la gradul de general la 29 august, a făcut parte din Comisia română condusă de Barbu Știrbey care, la 12 septembrie 1944, a semnat la Moscova, Convenția de Armistițiu dintre România și Națiunile Unite.
1946 - membru al delegației României, condusă de Gheorghe Tătărăscu, participantă la Conferința de Pace de la Paris (alți membri : Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Voitec s.a.).
1947 februarie , Paris – in cadrul delegației guvernamentale , Gen. Dămăceanu semnează din partea României Tratatele de pace de la Paris, 1947 cu Puterile Aliate.
23 august 1944 – 30 decembrie 1947 ocupa funcții precum: subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, la Ministerul de Interne, la Ministerul de Război, subsecretar de stat pentru armata de uscat.
A fost decorat cu înalte ordine militare române și strǎine.
Ordinul Militar "Mihai Viteazul" - 1941, și Ordinul Militar "Mihai Viteazul" cu spade - 1944, precum și "Crucea de Fier", "Medalia Victoria", s.a.
După 1947 [modificare]
După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea statului comunist a fost exclus din armată. La începutul anilor ’50 a fost degradat, arestat, i s-a intentat un proces.
După detenție, în anii ’60 a fost reabilitat, redându-i-se gradele militare în rezervă.
Starea civilă [modificare]
În 1932 s-a căsătorit cu Georgeta Mirela Stroescu (n. 1912 la București, d. 1996) și au avut o fiică, Gabriela Romana Dămăceanu (n.1938, la Roma-Italia) singura descendentă directă.
Legături externe [modificare]
- Dumitru Dămăceanu in lista generalilor.
- Componenta delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris
- Clasa Voevodului Mihaiu
- 23 august 1944 - Gen. Aurel Aldea
- Sedinta Camerei Deputatilor 10 mai 2005 - despre Armistițiu
- Dumitru Dămăceanu în delegația la semnarea Armistițiului de la Moscova
- România la Conferința pacii de la Paris - istoricul Ioan Scurtu
- Statutul internațional al României 1944-1946 - istoricul Ioan Scurtu
Bibliografie [modificare]
- Ion Scurtu - Monarhia în România 1866-1947. Editura Danubius, 1991.
- 23 August 1944 - Documente. Direcția Generală a Arhivelor Statului și Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară. Editura Științifică și Enciclopedică, București 1984.
- Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român. Editura Univers Enciclopedic, 1997.
- Alex Mihai Stoenescu - Istoria loviturilor de stat din România. Volumul II, Eșecul democrației române. Editura Rao, 2001
- Jurnalul Național - 23 august 2004, 2 noiembrie 2005, 16 iulie 2006.
- Comandanți Militari, Dicționar - Colectiv. Editura Științifică și Enciclopedică, București 1983.
- General Dumitru Dămăceanu - Memorii, în manuscris.
