Insuficiență renală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Insuficiența renală (IR) se definește prin scăderea rapidă (insuficiență renală acută) sau lentă (IR cronică) a funcției renale, rezultatul fiind incapacitatea de a menține echilibrul hidroelectrolitic și de a excreta produșii azotați. Creatinina serică este un marker convenabil pentru evaluarea funcției renale: valoarea creatininei crește cu 1-1,5 mg/dl/zi (la IR acută). Insuficiența renală poate fi descrisă și ca o scădere a ratei de filtrare glomerulara. Probleme frecvent întâlnite în disfuncții ale rinichilor includ acidemie, concentrații anormale de potasiu, calciu, fosfat, și (pe termen lung), anemie, precum și vindecarea întârziată a oaselor rupte. Mai pot să apară hematurie și proteinurie. Pe termen lung, problemele renale pot influența alte boli, cum ar fi bolile cardiovasculare.

Simptome[modificare | modificare sursă]

Simptomele sunt datorate de obicei azotemiei și afecțiunii de bază:

  • Uremie crescută
    • Vomă, diaree, deshidratare;
    • Greață, pierdere in greutate;
    • Hematurie;
    • Revărsat pericardic, uneori tamponadă cardiacă;
    • Dureri abdominale difuze;
    • Encefalopatie, confuzie, în cazuri netratate, convulsii.
  • Fosfatemie crescută
    • Crampe musculare (datorată scăderii calcemiei), parestezii, tetanii;
    • Fracturi;
    • Urticarie;
  • Hiperkalemie:
    • Aritmie;
    • Paralizie musculară;
  • Acumularea în exces a lichidelor:
    • Edeme ale membrelor;
    • Respirație dificilă (datorată acumulării lichidelor în plămâni);
  • Scăderea producției de eritropoietină de către rinichi duce la anemie:
    • Hipotensiune, amețeală;
    • Astenie;
  • Apariția și creșterea proteinuriei;
    • Edeme ale membrelor.

Insuficiența renală acută[modificare | modificare sursă]

Insuficienta renală acută apare fie în contextul unei exacerbări a unei boli renale pre-existente, precum glomerulonefrita cronică, leziuni renale diabetice sau hipertensive, abuz de medicamente (în special calmante), sau poate fi cauzată de un eveniment acut (glomerulonefrita acută, boala autoimună, răniri, infecții , intervenție chirurgicală, sepsis, etc). Insuficiența renală acută este în cele mai multe cazuri reversibilă.

Insuficiența renală acută este o boala gravă, cu un tablou clinic variat și cu o mortalitate mare. Un tratament cauzal nu este în mod obișnuit posibil. Tratamentul constă într-o optimizare a circulației și a fluxului sanguin renal, evitând medicamentele dăunatoare rinichilor și eliminând obstacolele din calea de drenaj a tractului urinar.

Insuficiența renală cronică[modificare | modificare sursă]

Insuficiența renală cronică se dezvoltă pe parcursul mai multor ani. Simptomele apar de obicei la un stadiu avansat. Cei afectați sunt în primul rând amenințați prin complicații ale sistemului cardiovascular, precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Există un risc de scădere a funcției renale la pacienții dializați în stadiul terminal al bolii.

Cele mai frecvente cauze ale insuficienței renale cronice sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat tip 2. Altă cauză importantă a IR cronice o reprezintă boala polichistică a rinichilor, o boala ereditară autozomal dominantă. Unele medicamente, precum aspirina, ibuprofenul și paracetamolul, pot determina leziuni renale cronice.

IR cronică poate fi împărțită în 5 stadii: Primul stadiu reprezintă o disfuncție ușoară a funcției renale, în timp ce stadiul 5 necesită fie dializă, fie transplant renal.

Legături externe[modificare | modificare sursă]