Alexander Haig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru the British peer vezi Alexander Haig, Viscount Dawick.
Alexander Haig
Alexander Haig
În funcție
22 ianuarie 1981 – 5 iulie 1982
Președinte Ronald Reagan
Precedat de Edmund Muskie
Succedat de George Shultz
Al 5-lea Șef de personal al Casei Albe
În funcție
1973 – 1974
Președinte Richard Nixon
Gerald Ford
Precedat de H. R. Haldeman
Succedat de Donald Rumsfeld
În funcție
16 decembrie 1974 – 1 iulie 1979
Precedat de Gen. Andrew Goodpaster
Succedat de Gen. Bernard W. Rogers
În funcție
1970 – 1973
Președinte Richard Nixon
Precedat de Robert Komer
Succedat de Brent Scowcroft
Născut(ă) 2 decembrie 1924(1924-12-02)
Philadelphia, Pennsylvania, SUA
Decedat(ă) 20 februarie 2010 (85 ani)
Baltimore, Maryland
Partid politic Republican
Soție Patricia
(născută Fox, 1950–2010)
Alma mater United States Military Academy
Columbia Business School
Georgetown University
Profesie Ofițer, funcționar civil
Semnătură Alexander Haig Signature.svg
modifică Consultați documentația formatului

Alexander Meigs Haig, Jr. (n. 2 decembrie 1924  – d. 20 februarie 2010) a fost un general al United States Army, care a servit ca secretar de stat în administrația președintelui Ronald Reagan și Şef al personalului Casei Albe în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford.[2]

Haig a servit de asemenea ca Adjunct al Şefului de stat major al armatei Statelor Unite, cea de-a doua cea mai importantă funcție a unui ofițer al United States Army, [3] precum și în calitatea de Comandant Suprem al Forţelor Aliate din Europa, fiind simultan comandantul forțelor miltare americane și NATO din Europa.

Veteran al Războiului din Coreea și al celui din Vietnam, Haig a fost decorat cu unele dintre cele mai importante decorații ale Uniunii, dintre acestea distingându-se Distinguished Service Cross, Silver Star cu frunză de stejar și Purple Heart.[4]

În ziua de 20 februarie 2010, Haig a decedat din cauza unor complicații provenite dintr-o infecție stafilococică după ce fusese anterior spitalizat la Johns Hopkins Hospital din Baltimore pe 28 ianuarie 2010. [5]

Cuprins

Viață timpurie și educație[modificare]

Alexander Haig s-a născut în Bala Cynwyd, statul Pennsylvania, în apropierea orașului Philadelphia, Pennsylvania, ca fiul mijlociu al avocatului republican Alexander Meigs Haig, Sr. și al soției sale Regina Anne Murphy. [6] La vârsta de zece ani, tatăl său a murit de cancer, iar mama sa, de descendență irlandeză-americană și-a crescut copii în spiritul conservator al bisericii catolice. [7] A studiat la Saint Joseph's Preparatory School din Philadelphia și a absolvit liceul Lower Merion din Ardmore, Pennsylvania. După aceea a învățat la Universitatea Notre Dame timp de doi ani, după care s-a transferat la United States Military Academy, pe care a absolvit-o în 1947. Haig a obținut un masterat în administrarea afacerilor de la Columbia Business School în 1955, și un altul în relații internaționale de la Universitatea Georgetown în 1961. Lucrarea sa de disertație a examinat rolul ofițerilor de armată în politicile naționale.

Carieră militară timpurie[modificare]

Războiul din Coreea[modificare]

Pentagon[modificare]

Războiul din Vietnam[modificare]

West Point[modificare]

Consultant pe probleme de securitate (1969 – 1972)[modificare]

Șeful personalului Casei Albe (1973 – 1974)[modificare]

Comandant suprem al NATO (1974 – 1979)[modificare]

Generalul Haig ca SACEUR,
fotografie din 1 iunie 1977.

Poziții civile[modificare]

Secretar de stat (Secretary of State) 1981 – 1982[modificare]

Încercarea de asasinare a președintelui Reagan[modificare]

Nominalizarea prezidențială a Partidului Republican din 1988[modificare]

Viață târzie, probleme de sănătate, deces[modificare]

In 1980, Haig had a double heart bypass operation.[8]

Familie[modificare]

Distincții militare[modificare]

Qualification Badges

Decorații

Decorații militare americane

Decorații din alte țări


Referințe[modificare]

  1. ^ http://news.yahoo.com/s/bloomberg/20100221/pl_bloomberg/apsedmrwtico
  2. ^ „Alexander Haig, MSN Encarta”. Alexander Haig, MSN Encarta. http://encarta.msn.com/encnet/refpages/RefArticle.aspx?refid=761585441. 
  3. ^ „ALEXANDER M. HAIG, Assistant to the President: Files, 1973–74”. http://www.ford.utexas.edu/library/guides/Finding%20Aids/Haig,%20Alexander%20-%20Files.htm. 
  4. ^ „Premier Speakers Bureau”. http://premierespeakers.com/alexander_haig. [nefuncțională]
  5. ^ Weiner, Tim (20 februarie 2010). „Alexander M. Haig Jr., 85, Forceful Aide to 2 Presidents, Dies”. The New York Times. Arhivat din original la 21 februarie 2010. http://www.webcitation.org/5nhqLAZBM. Accesat la 20 februarie 2010. 
  6. ^ Hohmann, James (21 februarie 2010). „Alexander Haig, 85; soldier-statesman managed Nixon resignation”. The Washington Post. Arhivat din original la 21 februarie 2010. http://www.webcitation.org/5nhqZ4BwM. Accesat la 21 februarie 2010. 
  7. ^ „Haig's Future Uncertain After a Shaky Start”. Anchorage Daily News. 11 aprilie 1981. http://news.google.com/newspapers?id=6Yg1AAAAIBAJ&sjid=pJ4FAAAAIBAJ&pg=1406,2881203&dq=haig's-future-uncertain-after-a-shaky-start-as-secretary-of&hl=en. Accesat la 22 decembrie 2009. 
  8. ^ Guardian obituary

Bibliografie suplimentară[modificare]

  • Haig, Alexander (1984), Caveat: Realism, Reagan, and Foreign Policy, New York: Macmillan, ISBN 0025473700 .

Legături externe[modificare]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alexander Haig
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Alexander Haig.


Predecesor:
General Andrew Goodpaster		 Comandant suprem al NATO din Europa
1974 — 1979		 Succesor:
General Bernard W. Rogers
Predecesor:
H. R. Haldeman		 Șeful de protocol al Casei Albe
1973 – 1974		 Succesor:
Donald Rumsfeld
Predecesor:
Edmund S. Muskie		 Secretar de stat
1981 – 1982		 Succesor:
George P. Shultz


Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexander_Haig&oldid=7661944