Limbă SOV

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O limbă SOV este o limbă în care topica propoziției face ca în mod uzual părțile de propoziție să fie în ordinea subiectobiect (complement direct)–verb (predicat). Astfel, dacă româna ar fi o limbă SOV (ceea ce nu este), atunci „Ion mere a mâncat” ar fi o propoziție cu topică uzuală. Exemple de astfel de limbi sunt maghiara, latina, albaneza și afrikaans.