Gramatica limbii române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Gramatica limbii române constituie un ansamblu de reguli care descriu formele corecte de modificare a cuvintelor românești și a îmbinărilor acestora în propoziții. Obiectul de cercetare este, așadar, structura gramaticală a limbii, respectiv morfologia și sintaxa.

Istoricul gramaticilor descriptive și normative ale limbii române[modificare | modificare sursă]

  • Cea mai veche gramatică a limbii române (ms. rom. BAR 583) este Gramatica rumânească a lui Dimitrie Eustatievici (1757). A fost editată de N. A. Ursu în 1969.
  • Prima gramatică a limbii române scrisă în limba latină este Institutiones linguae valachicae, alcătuită în jurul anului 1770 (ms. aflat la Kalocsa, în Ungaria). A fost editată în 2001 de Gheorghe Chivu.
  • Cea mai veche gramatică a limbii române (tipărită) este Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Viena, 1780.
  • Cea mai veche gramatică a limbii române tipărită în Țara Românească este cea a lul Ienăchiță Văcărescu, Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduielelor gramaticii rumânești, publicată concomitent la Râmnicu Vâlcea și la Viena, în 1787.
  • Primul tratat important (prin concepția fonetică și prin simplificarea scrierii cu alfabetul chirilic) al gramaticii limbii române a fost publicat de către Ion Heliade-Rădulescu, Sibiu, 1828.
  • Cea dintâi gramatică istorică a limbii române a fost scrisă de Timotei Cipariu, 1854.
  • Prima gramatică științifică a limbii române a fost Gramatica română a lui H. Titkin, Iași, 1891.

Lista altor gramatici vechi ale limbii române[modificare | modificare sursă]

Gramatici moderne[modificare | modificare sursă]

  • Iorgu Iordan, Gramatica limbii române, București, 1937
  • Alexandru Rosetti și Jacques Byck, Gramatica limbii române, București, 1943
  • Gramatica limbii române, vol. I-II, București, 1954; ediția a II-a, revăzută și adăugită, 1963 (coordonator Alexandru Graur)
  • Mioara Avram, Gramatica pentru toți, București, 1986
  • Gramatica limbii române, vol I, Cuvântul, vol II, Enunțul, București, Editura Academiei Române, 2005, coordonator Valeria Guțu Romalo (ediție revizuită, 2008)

Gramatici comparative[modificare | modificare sursă]

  • Prima încercare a unei gramatici comparative a limbii române a făcut-o Ioan Manliu cu lucrarea Gramatica istorică și comparativă a limbei române pentru cursul superior, (1894)

Gramatici structuraliste[modificare | modificare sursă]

  • Iorgu Iordan, Valeria Guțu-Romalo, Alexandru Niculescu, Structura morfologică a limbii române contemporane, (1967)
  • Valeria Guțu-Romalo, Morfologia structurală a limbii române, (1968)
  • Maria Manoliu-Manea, Sistematica substitutelor din româna contemporană standard, (1968)
  • Georgeta Ciopmec, Constantin Dominte, Valeria Guțu-Romalo, Clement Mîrza, Emanuel Vasiliu, Limba română contemporană, vol. I (red. acad. Ion Coteanu), (1974)

Gramatici transformaționale[modificare | modificare sursă]

  • Emanuel Vasiliu, Sanda Golopenția-Eretescu, Sintaxa transformațională a limbii române, (1969)
  • Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română (1974)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Elena Barborică, Mirela Teodorescu, Liviu Onu, Introducere în filologia română, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1972
  • Istoria lingvisticii românești, coordonator: acad. Iorgu Iordan, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978
  • Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Editura Albatros, 1980

Legături externe[modificare | modificare sursă]