Alfabetul chirilic român

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scrisoarea lui Neacşu de Câmpulung, cel mai vechi document păstrat, redactat în limba română. Documentul a fost scris cu alfabet chirilic în 1521.
Rugăciunea Tatăl nostru

Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele XIV-XV. Întrucât limba română are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grămăticii s-au văzut nevoiți să adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta.

Grafia chirilică s-a folosit în Evul mediu românesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cărți, inscripții, legende sigilare și diverse însemnări. Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunării, însă cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392.

Dimitrie Cantemir (în Descriptio Moldaviae) susține că moldovenii ar fi scris cu litere latine – potrivit tradiției – până la conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun, afirmă Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic. "Teoctist de neam bulgar și diacon al lui Marcu din Efes, pentru a dezrădăcina din Moldova sămânța catolicismului și să ridice pentru totdeauna tinerilor putința de a citi sofismele latinilor, a încredințat pe Alexandru cel Bun să surghiunească din țară pe oamenii de altă credință și să scoată literele latine din toate scrierile și cărțile și să introducă în locul lor, pe cele slavone". Scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României de astăzi până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, pe la mijlocul secolului XIX, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat în limba română și cu alfabetul chirilic, cu datare sigură, este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată în 1521 lui Johannes Benkner, judele Brașovului. [1]

Alfabetul chirilic român este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1930 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc.

Tabelul de corespondență[modificare | modificare sursă]

Rom-chirilic.png
Ceasul pictat cu cifre chirilice, încremenit pe ora morţii lui Iisus. Pictură din interiorul bisericii de lemn din Petrindu, Sălaj, semnată de Dimitrie Ispas de la Gilău, 1835.



Literele
chirilice
Valoarea
numerică

Echivalentul
latin

Alfabetul
de tranziție
Foneme Nume în
Română[1]
А а 1 a A a /a/ Az
Б Б b Б Б /b/ Buke
В в 2 v В в /v/ Vede
Г г 3 g, gh G g /g/ Glagol
Д д 4 d D d /d/ Dobru
Є є (Е e)[2] 5 e E e /e/ Est
Ж ж j Ж ж /ʒ/ Juvete
Ѕ ѕ 6 dz /dz/ Zalu
З з 7 z Z z /z/ Zemle
И и 8 i I i /i/ Ije
І і[3] 10 i I i /i/ I
К к 20 c, ch K k /k/ Kaku
Λ ʌ (Л л) 30 l L l /l/ Liude
М м 40 m M m /m/ Mislete
N ɴ 50 n N n /n/ Naș
Ѻ Ѻ, О o[2] 70 o O o /o̯/ On
П п 80 p П п /p/ Pokoi
Р р 100 r Р р /r/ Râță
С с 200 s S s /s/ Slovă
Т т 300 t T t /t/ Tferdu
Ѹ ѹ, ОУ оу[2] 400 u У Ȣ /u/ Uc
Ѹ Ȣ, У Ȣ[2] u У Ȣ /u/ Ucu
Ф ф 500 f F f /f/ Fertă
Х х 600 h Х х /h/ Heru
Ѡ ѡ[4] 800 o O o /o/ Omega
Ц ц 900 ț Ц ц /ʦ/ Ți
Ч ч 90 c (înainte de e, i) Ч ч /ʧ/ Cervu
Ш ш ș Ш ш /ʃ/ Șa
Щ щ șt Щ щ /ʃt/ Ștea
Ъ ъ ă, ŭ[5] Ъ ъ /ə/ Ier
Ы ы â, î, ĭ, ŭ[5] Î î /ɨ/ Ierî
Ь ь ă, ŭ, ĭ[5] Ieri
Ѣ ѣ ea Ea ea /æ/ Iati
Ю ю iu Iɣ iɣ Ĭɣ ĭɣ /ju/ Iu
Ѩ ѩ, IA[2] ia Ia ia /ja/ Iaco
Ѥ ѥ, IE[2] ie Ie ie /je/
Ѧ ѧ ĭa, ea[5] Ia ia, Ea ea /ja/, /æ/ Ia
Ѫ ѫ â Â â /ɨ/ Ius
Ѯ ѯ[6] 60 x Ks ks /ks/ Csi
Ѱ ѱ[6] 700 ps Пs пs /ps/ Psi
Ѳ ѳ[6] 9 th, ft T t, Ft ft /t/ și aprox. /θ/ Thita
Ѵ ѵ[6] 400 i, u I i; У ɣ /i/, /y/, /v/ Ijița
Ꙟ ꙟ ( ) în îm În în Îm îm /ɨn/, /ɨm/ În
Џ џ g (înainte de e, i) Џ џ /ʤ/ Gea


Scrieri cu alfabetul chiliric român[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ După Costache Negruzzi, Cum am învățat românește, prima oară publicat în Curier de Ambe Sexe, I, nr. 22, p. 337–343
  2. ^ a b c d e f Forma inițială și cea actuală: Є/Е, Ѻ/О, Ѹ/У, IA/Ѧ.
  3. ^ Literele И și І corespund literelor eline Η, η (eta) și Ι, ι (iota). În cuvintele de origine română și la literele slave se aplică regulile rusești pre-1917, folosind І înaintea vocalelor.
  4. ^ Diferențierea dintre Ѡ și О se respectă atât în cuvintele împrumutate, cât și în cuvintele românești.
  5. ^ a b c d Literele ĭ și ŭ reprezintă semivocala i sau u.
  6. ^ a b c d Literele Ѯ, Ѱ, Ѳ și Ѵ sunt folosite la cuvintele împrumutate din alfabetul grec (în special în nume proprii).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alfabetul chirilic român