Româna timoceană
Româna timoceană (denumită limba română de reprezentanții comunității,[1] dar Влашки / Vlaški în sârbă și nu Румунски/Rumunski) este o grupare de graiuri ale limbii române[2][3][4] vorbite în estul Serbiei, pe Valea Timocului, și nord-vestul Bulgariei (în zona Vidinului sau Diu, numele vechi românesc).
Cuprins |
Serbia [modificare]
Potrivit recensământului din 2002, numărul vorbitorilor de română (sau vlahă) din Serbia Centrală este de aproximativ 60 000 de persoane,[5] dar această cifră este considerată subapreciată de unele organizații. Ethnologue publică în raportul său despre limba română o estimare a lui Iosif Bena din 1995, care cifrează numărul cumulat al românofonilor din Voivodina și Timoc undeva între 200 000 și 300 000.[6] Eugen Simion, președintele Academiei Române, declara despre numărul românilor din Timoc că este variabil: „Unii zic ca sunt 500 000, alții 300 000. Fapt important este că sunt acolo, au o cultură tradițională, vorbesc româna în dialect oltenesc sau bănățean”.[7]
|
1-5% 5-10% 10-15% |
15-25% 25-35% peste 35% |
Românii din zonele muntoase vorbesc un grai care se aproprie mai degrabă de dialectul bănățean (aceștia poartă numele de „ungureni”), în timp ce românii din zonele joase din est vorbesc un grai foarte apropiat de cel oltenesc (aceștia poartă numele de „țărani”).
Româna timoceană este de cele mai multe ori o limbă colocvială, deoarece are un uz restrâns în școlile, bisericile și mass-media din Valea Timocului. Neaflându-se în contact permanent cu româna din România, limba română din Timoc are o structură arhaică și conține puternice influențe sârbești.
Potrivit unor surse din mass-media (între altele BBC, ProTV și Gardianul), Serbia a recunoscut limba română ca limba maternă a vlahilor din estul Serbiei. Actul prin care s-a realizat aceasta confirmă fondarea Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne din Serbia în august 2007.[8][9][10]
 |
„Vlahii au fost recunoscuți în sfârșit ca minoritate națională iar limba română a fost acceptată ca fiind limba lor maternă” | — BBC |
Acest fapt se datorează introducerii în statutul înregistrat al consiliul național a termenului de limbă română (sârbă rumunski jezik) ca limba maternă a minorității vlahe. Reprezentanții minorității vlahe au pus pe seama acestui fapt tergiversarea înregistrării consiliului.[8]
Până la acest moment, autoritățile sârbe considerau limba românilor/vlahilor din Serbia diferită de limba română din considerente politice și istorice. În unele declarații anterioare ale guvernului sârb se recunoaștea că „membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești” (limba și folclorul conducând spre varianta originii lor românești) și, totodată, că „reprezentanții minorității vlahe își susțin originea lor română”,[11][12] dar se continua un proces de segregare majoră între românii din Voivodina și vlahii din Timoc. Cu toate acestea, ISO nu a atribuit limbii acestei populații un cod separat în standardul ISO 639.
Termenul de vlah/limbă vlahă este folosit de această comunitate lingvistică în documentele scrise în limba sârbă (vlaski), în timp ce termenul local, folosit de instituțiile reprezentative ale acestei minorități este român/limba română.[13] [14]
De exemplu, consiliul reprezentativ al acestei comunități se cheamă [1]:
- Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne în română (sau vlahă),
- Nacionalni Savet Vlaške Nacionalne Manjine în sârbă,
- și National Council of Vlach (Roumanian) National Minority în engleză.
De asemenea, „Partidul Democrat al Rumânilor din Serbia” este denumit în sârbă „Vlašca Demokratska Stranka”, și această procedură se repetă și în cazul altor instituții ale minorității române din Timoc.
În ultimii ani conducerea statului sârb a depus eforturi pentru crearea unei etnii noi, valahe și a unei limbi valahe. [15] Presedintele Comisiei pentru romanii de pretutindeni din Senat, senatorul Viorel Badea a declarat la 1. martie 2012 că România nu va accepta invenția unei limbi vlahe.[16]
Bulgaria [modificare]
În Bulgaria, limba română este pe cale de dispariție. Câteva sute de vorbitori de română locuiesc în zona Vidinului, care datorită numărului redus și a lipsei de sprijin din partea autorităților bulgare nu se bucură de școli, mass-media sau slujbe în limba română.
Hărți [modificare]
- Cercetări efectuate de Gustav Weigand asupra vocabularului românesc timocean:
-
Arealul lingvistic românesc străbătut de Weigand în călătoriile sale
-
Extinderea graiului bănățean în Serbia Centrală
-
-
-
-
-
-
-
-
Vezi și [modificare]
Note [modificare]
- ^ a b Website of the Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne din Uniunea Statală Serbia și Muntenegru
- ^ Gustav Weigand, Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets, 1909, Leipzig: Barth
- ^ Petru Neiescu, Eugen Beltechi, Nicolae Mocanu, Atlas lingvistic al Regiunii Valea Timocului – Contribuții la atlasul lingvistic al graiurilor românești dintre Morava, Dunăre și Timoc, Cluj-Napoca, 2006
- ^ Slavoljub Gacović, Od Rimljana i latinskog do Rumuna Timočana i rumunskog, Nacionalni savet vlaške nacionalne manjine, Bor, 2008
- ^ Recensământul populației din 2002, Serbia: sr Cartea a III-a – Populația după confesiune, limba maternă și apartenență națională sau etnică în funcție de vârstă și sex, p.16
- ^ Raportul Ethnologue pentru limba română
- ^ Academia Română în Valea Timocului - Interviu cu acad. Eugen Simion, președintele Academiei Române, publicat în Ziua
- ^ a b „Vlahii din Serbia recunoscuți ca minoritate națională”, publicat de BBC la 17 august 2007
- ^ Știrile ProTV: „Limba română recunoscută drept limbă maternă în Serbia”, reportaj video realizat de Știrile ProTV la 19 august 2007
- ^ „Serbia a recunoscut că «vlahii» din Timoc vorbesc românește”, publicat de Gardianul la 3 august 2007
- ^ Viorel Dolha, „Serbia de răsărit: o mare de români”, revista Rost, anul I, nr. 10-11 / 2003, p.52
- ^ Ion Florentin Dobrescu, Nicoleta-Laura Dobrescu: „Românii din Serbia”, publicat în revista Geopolitica, anul IV, nr. 1(5) / 2005, p.85
- ^ Ziua.net
- ^ Interviu cu Predrag Balasevic, președinte al Partidului Democrat al Rumânilor din Sârbie: „Toată lumea știe că noi aici ne denumim, în limba română, români iar in limba sârbă, vlahi”.
- ^ ZIUA Nr. 4172 de sambata, 1 martie 2008 Teorii antiromanesti: vlahismul si moldovenismul O noua teorie destinata divizarii identitatii romanesti incepe sa se manifeste din ce in ce mai acut. Lansata in Serbia, teoria mentionata sustine ca romanii din Valea Timocului nu ar face parte din natiunea romaneasca, ci dintr-o natiune noua, vorbitoare a unei limbi noi: natiunea valaha si limba valaha. Ultima manifestare publica a acestei teorii este cuprinsa in volumul “Etnogeneza aparitiei vlahilor: Vlahii si popoarele balcanice”, aparuta la Negotin, la Editura Estetika, in anul 2007, sub semnatura profesorului Vojislav Dusan Stojanovic. Teoria “vlaha” nu este noua, ea a iesit la iveala ori de cate ori romanii din Serbia au incercat sa se apropie de Romania sau si-au cerut drepturile la scoala si biserica in limba romana. “Teoria valaha” incepe sa se manifeste in paralel cu intensificarea teoriei “moldoveniste” de la Chisinau. O etnie noua In lucrarea sa, Stoianovic sustine ca “vlahii nu sunt romani, ci o etnie aparte, in pofida faptului ca limba lor este aproape identica”. Acelasi profesor avanseaza ipoteze de genul “vlahii sunt urmasii tracilor, celtilor si ai slavilor de sud, in timp ce romanii sunt urmasii dacilor si daco-getilor, astfel ca este absolut clar ca vlahii nu sunt romani, ci o etnie separata”. Stojanovic isi explica demersul astfel: “aparitia cartii a fost un rezultat al dorintei de a oferi un raspuns mai multor intrebari deschise, deoarece pana in prezent s-au scris tot felul de minciuni despre vlahi”.Profesorul de la Negotin isi continua teoria despre originea etnica a vlahilor in urmatoarea formula: “originea elementelor romane in mentalitatea, limba si obiceiurile vlahilor trebuie cautata in radacinile lor celte si nu in romanizarea Balcanilor, pe care cotropitorii romani au incercat sa o finalizeze fara prea mare succes si fara consecinte durabile”. Rationamentul cercetatorului sarb continua in forma urmatoare: “prin simbioza moesilor, a tribalilor si a celtilor apar vlahii”, acestia fiind ulterior “impartiti intre toate statele din Peninsula Balcanica de bunavoie si acceptati ca fiind in Bulgaria – bulgari; in Serbia – sarbi; in Romania – romani si in estul Serbiei – vlahi”, deoarece “nici nu s-ar fi putut altfel, avand in vedere istoria nationalista a popoarelor balcanice”. Caracteristica suprema a vlahilor este, in viziunea lui Stoianovic, urmatoarea: “vlahii se deosebesc printr-un fapt incontestabil: ei nu au aspirat la nicio organizare de felul celor pe care le numim astazi stat”. Vlahii, un popor ciudat Pe baza acestor linii directoare din lucrarea lui Stoianovic, vlahii ar prezenta urmatoarele caracteristici: un popor aparut in afara etnogenezei poporului roman, fara legatura cu romanizarea, dintr-o combinatie de triburi din nordul Peninsulei Balcanice (oricare alte triburi, nu daci sau geti), popor care, chiar daca vorbeste o limba virtual identica cu limba romana, nu este sub nici o forma roman si care – contrazicand toate experientele istorice – nu si-a propus nici un fel de organizare statala.Pana la un punct, teoria “vlahismului” se apropie de cea a “moldovenismului”. Aceasta din urma sustine ca stramosii moldovenilor – numiti in primele izvoare scrise “volohi” – nu au nici o legatura cu valahii sau cu romanii.”Moldovenismul” merge mai departe in paradox: desi moldovenii si romanii vorbesc aceeasi limba, cea a moldovenilor este diferita. Diferenta apare cand este vorba de statalitate: statul medieval Moldova constituie premisa existentei Republicii Moldova separata de Romania, fara a lua in seama evolutiile istorice (Unirea din 1859).Pentru arhitectii “moldovenismului” si ai “vlahismului” ramane destul de greu de explicat de ce un popor vorbitor al aceleiasi limbi primeste acelasi nume in izvoarele medievale la sud de Dunare (valahi) si la est de Nistru (volohi).Pe o axa care sare bine de 1000 de kilometri de la sud-vest la nord-est (cu alta axa asemenea de la nord-vest la sud-est) exista un popor vorbitor al aceleiasi limbi, cu obiceiuri comune sau foarte asemanatoare (obiceiurile esentiale privind nasterea, botezul, nunta si inmormantarea virtual identice), costum popular identic si nume identic dat de vizitatorii straini – respectiv vlahi. Incercarea de a scoate “vlahii” din identitatea romaneasca este o ciudatenie si nu poate fi catalogata decat ca atare. Falsificarea istoriei la ChisinauPe langa ignorarea cercetarilor lingvistice care au stabilit inexistenta unei limbi moldovenesti, ideologii actuali ai moldovenismului practica si o falsificare brutala a istoriei. Elementele centrale ale acestei falsificari se bazeaza pe omisiuni ale faptelor si documentelor, rastalmaciri ale evenimentelor sau afirmatii nedemonstrate. Vasta bibliografie care contrazice tezele moldovenismului face inutila o contrademonstratie, de aceea ne vom rezuma la prezentarea punctelor cheie din istoriografia moldovenista.Primul element al teoriei moldoveniste il constituie negarea originii comune a romanilor din perioada medievala. Primele izvoare scrise care se refera la populatia de la est de muntii Carpati vorbesc despre “valahi/volohi” – aceeasi denumire fiind folosita si pentru locuitorii din interiorul arcului carpatic si de la sud de Carpati. Istoricul Vasile Stati apreciaza insa ca nu poate fi vorba despre acelasi popor in cele trei regiuni amintite, afirmand in volumul “Istoria Moldovei”: “Romanicii est-carpatini, dezvoltandu-se in alte imprejurari: convietuirea indelungata, pasnica si stabila cu slavii rasariteni, antrenarea in sfera de influenta a Cnezatului Halician, sustinerea contactelor cu romanicii din nord-estul platoului carpatic sunt cunoscuti in istorie, pana in secolul al XIV-lea, cu numele de volohi. Nu este de mirare, deci, ca vecinii, diferiti autori ai timpului, faceau diferenta intre romanicii rasariteni, care, din pricini diferite de ordin extern, s-au dezvoltat independent unii (est-carpatini) de altii (sud-carpatini) in conditii geografice diferite, inglobati in sisteme de influente si interese diferite, participand la evenimente diferite”. In alta lucrare, Vasile Stati se rezuma la a afirma ca: “Stirea provenita din cronica istoricului bizantin Nicetas Honiates (care se refera la volohi, n.n.) constituie cea mai timpurie atestare a protomoldovenilor, a celor mai vechi moldoveni in spatiul devenirii lor istorice – carpato-nistrean”. Vasile Stati merge mai departe afirmand existenta unui “razboi de 60 de ani (1429-1489)” intre Valahia si Moldova: “De altfel, starea de razboi dintre Valahia si Moldova se mentine. Valahii pana astazi n-au incheiat – niciodata! – nici o pace cu Moldova. N-au incercat macar sa-si ceara scuze pentru toate strambatatile, jecmanelile si nelegiurile ce le-au savarsit pe pamanturile moldovenilor”. Negarea unirii romanilor Al doilea element cheie al teoriei moldoveniste il constituie negarea unirii principatelor Valahia si Moldova din 1859 si aparitia Romaniei. Vasile Stati prefera pur si simplu sa nu trateze acest eveniment, insa Victor Stepaniuc caracterizeaza unirea din 1859 astfel: “Incalcarea brutala de catre cercurile politice valahe a prevederilor Conferintei de la Paris, amestecul sfidator in treburile interne ale Moldovei, alungarea de pe tronul Principatelor Unite Moldova si Valahia a moldoveanului Alexandru Ioan Cuza, dictatul politic si spiritual au facut ca nemultumirea fata de unirea din 1862 sa devina generala, culmind cu razvratirea impotriva aducerii cu voia turcilor a unui rege neamt de credinta straina”.In sfarsit, al treilea element al teoriei moldoveniste este respingerea validitatii unirii Basarabiei cu Romania in anul 1918, considerdu-se ca Basarabia – desi aceasta provincie isi pierduse orice forma de autonomie inca din 1828 – a ramas continuatoarea statului medieval Moldova. In mod semnificativ, Vasile Stati publica o lista a conducatorilor Moldovei care incepe cu voievodul Dragos la 1353, continua cu guvernatorii taristi ai Basarabiei, presedinti ai Sovietului Suprem al RASSM, primii secretari ai Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova si se incheie cu presedintii Republicii Moldova.
- ^ http://www.rgnpress.ro/rgn_12/categorii/politic/4869-eugen-tomac-guvernul-romaniei-tie-foarte-bine-care-este-realitatea-legat-de-minoritatea-roman-din-serbia-viorel-badea-romania-nu-va-accepta-inventia-unei-limbi-vlahe.html
Legături externe [modificare]
- Valea Timocului
- Povestea românilor timoceni la „Te vezi la știrile ProTv” - reportaj video din Valea Timocului cu Cristian Tabără
- Grai românesc din Serbie
- Înregistrări audio
|
||||||||||||||||||||||||||
