Limba provensală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Tonul acestui articol sau al acestei secţiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteţi contribui la îmbunătăţirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuţie. |
 |
Acest articol sau această secţiune pare să conţină cercetare originală. Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci trebuie şters. |
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
 |
Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol sau secţiune trebuie îmbunătăţită. Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în noiembrie 2008 |
 |
Acest articol este scris parţial sau în întregime fără diacritice. Puteţi da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. |
Limba provensală este o limbă romanică de vest. Este vorbită de un număr de aproximativ 400 000 de persoane, 360 000 în Franţa şi 40 000 în Italia (Provinciile de Cuneo şi Torino).
Limba provensală este numită şi "limba de oc".
Se vorbeşte în Provenţa şi în regiunile următoare: Aquitaine, Midi-Pyrénées, Languedoc, Auvergne, Limousin şi o parte de Rhône-Alpes.
Se compune de dialectele: l'auvirnhat, lou lemouzi, lou prouvençau, lou gascoun, lou guianés, lou lengadoucian.
Cineva care vorbeşte bine dialectul său îi înţelege pe ceilalti - nu fiecare cuvânt dar cel puţin fiecare frază.
Cum n-a existat un stat provensal unitar, nu există o limbă literară administrativă unică.
Pe plan literar, prima formă este provensala propriu-zisă, fiindcă este limba lui Frederic Mistral, Premiu Nobel de literatură în 1904.
Orice persoană care se interesează de poezia în limba d'oc cunoaşte opera lui Mistral, şi deci limba lui.
De altfel Mistral înfiinţase deja în 1854 o asociaţie de poeţi, care a devenit o asociaţie de admiratori, veniţi din toate provincele, fiecare vorbind dialectul lui, dar cunoscând fiecare din ei, provensala literară. Acesta este un început de unitate lingvistică.
Asociaţia înfiinţată de Mistral se numeşte "lou Felibrige" şi membrii ei, "li felibre".
Literatură a apărut şi în alte dialecte. În afară de provensala din Avignon, alte trei forme au literatură: auvergnata-înaltă (vorbită în departamentele Cantal, Haute-Loire, Lozère şi Ardèche), cevenola (vorbită în cea mai mare parte a departamentului Gard) şi bearneza (vorbită într-o jumătate a departamentului Pyrénées Atlantiques (jumătatea cealaltă vorbind basca).
Iată de exemplu prezentul verbului "a cînta" canta/chanta în provensală şi în auvergnată: cante, cantes, canto, cantan, cantas, canton (care se pronunţă aproximativ cantun) chanti, chantes, chanto, chantan, chantat, chantou (ch se pronunţă ca şi în spaniolă şi ca c urmat de e sau i din română).
Imperfectul verbului "a avea" avedre: aviéu, avies, avié, avian, avias, avien avio, avies, avio, avian, aviat, aviou
Iată începutul poemului lui Mistral Calendau:
Iéu, d'uno chato enamourado aro qu'ai di la mau-parado cantarai, se Diéu vòu, un enfant de Cassis, un simple pescaire d'anchoio, qu'emé soun gàubi e 'mé sa joio dòu pur amour gagnè li joio, l'impèri, lou trelus....
În timpul ocupaţiei germane, în 1940-44, un grup de colaboraţionişti din Languedoc care nu suportau prestigiul dialectului provensal au încercat să înfiinţeze o limbă artificială care să fie o sinteză între catalana din Spania şi dialecte din regiunea Languedoc. Au dorit să impună această formă artificială încă neterminată până azi.
Au reuşit numai ca dialectul lor artificial, "occitana", să devină un dialect suplimentar şi inutil, fără bază populară.[necesită citare]
Bibliografie
Frederic Mistral Memòri e raconte
Există şi o versiune franceză: Pierre Devoluy Mistral, ou la rédemption d'une langue
