Astronomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Astronomia (din limba greacă, άστρον astron: stea, νόμος nomos: lege[1]) este știința care se ocupă cu studiul aștrilor și a legilor mișcării lor, al constelațiilor, galaxiilor și al universului în totalitatea sa.[2] De asemenea, studiază evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră, planetele, cometele, radiațiile cosmice de fond, forma și formarea universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi.

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe datând încă din perioada Greciei Antice. În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație (vezi istoria astronomiei).

În perioada contemporană, aproape toți astronomii au cunoștințe solide de fizică iar rezultatele observațiilor sunt puse în context astrofizic, astfel încât astronomia și astrofizica au dobândit definiții foarte apropiate.

Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești.

În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești.

radio telescoape astronomice

Astronomia de amatori[modificare | modificare sursă]

În istorie, observatorii amatori, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit în descoperirea unor fenomene astronomice, astronomia fiind una din puținele științe în care amatorii încă mai joacă un rol important, în special la descoperirea și monitorizarea fenomenelor tranzitorii, doar că aceștia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesioniști. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea obiectele cerești ca planetele din sistemul nostru solar, cometele sau sateliții, dar și câteva roiuri stelare, nebuloase și galaxii mai strălucitoare. Prin telescoape se pot observa nebuloase- nori de gaz din galaxia noastră, roiuri stelare - aglomerări de stele și galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncții), luna. Mulți astronomi amatori fotografiază cu succes corpurile cerești din sistemul solar sau din galaxie.

Astronomia profesionistă[modificare | modificare sursă]

Telescopul solar McMath-Pierce

Astronomii profesioniști au acces la telescoape puternice, detectoare, și calculatoare. Întâi, astronomii colectează informații cu ajutorul acestor instrumente, apoi analizează informațiile și apoi le compară cu teoriile existente. Cea mai importantă parte a astronomiei este astronomia computerizată, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au și fac simulări ale evenimentelor. Spre exemplu aceștia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei stele formând o supernovă.

Tehnici observaționale[modificare | modificare sursă]

Telescopul Hooker

Astronomii se folosesc de diferite tipuri de unde ale radiației electromagnetice, depinzând de obiectul studiat. Atmosfera terestră complică studiul absorbției undelor electromagnetice de aceea se folosesc mai multe tipuri de instrumente și tehnici. Aceste tehnici sunt folosite în diferite discipline ale astronomiei observaționale.

Instrumente astronomice[modificare | modificare sursă]

Ramuri ale astronomiei[modificare | modificare sursă]

Astronomia este foarte vastă și de aceea astronomii se specializează în anumite ramuri ale astronomiei. De exemplu disciplina care studiază sistemul solar nu este aceeași cu disciplina care studiază stelele, iar cei care studiază Galaxia noastră (Calea Lactee), nu se folosesc de aceleași tehnici pe care le folosesc cei care studiază alte galaxii.

Alte discipline care pot fi considerate ramuri ale astronomiei:

Istoria astronomiei[modificare | modificare sursă]

În antichitate, astronomia conținea informații doar despre obiectele vizibile cu ochiul liber. Aristotel a spus că Pământul este centrul universului și că totul se învârte în jurul său, orbitele fiind perfect rotunde. Au existat multe teorii și feluri de a explora cerul, în antichitate.

Hans Holbein

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Obiectul NGC 6152.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A compendium of astronomy, John Vose, pagina 1
  2. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic, 1998, ISBN 973-637-087-x

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • John Vose, A compendium of astronomy, Nabu Press, 2010, 226 p. ISBN 1148276491, ISBN 978-1148276496
  • André Brahic, Enfants du soleil: histoire de nos origines, Paris, O. Jacob,‎ 1999, 366 p. ISBN 9782738105905; prezentare on-line
  • François Forget, François Costard et Philippe Lognonné, La planète Mars: histoire d'un autre monde, Paris, Éditions Belin, coll. « Bibliothèque scientifique »,‎ 2003, 144 p. ISBN 9782701126579
  • Jean-Pierre Luminet, Le destin de l'univers: trous noirs et énergie sombre, Paris, Fayard, coll. « Le temps des sciences »,‎ 2006, 588 p. ISBN 978-221363081-6

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Astronomie