Plumb (George Bacovia)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Plumb este o poezie scrisă de George Bacovia în 1900 și finisată în 1902. Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul exprimă o stare sufletească de disperare, și lipsă a oricărei speranțe. Poezia produce o puternică impresie la citirea ei de către autor în 1903 la salonul literar al lui Alexandru Macedonski.

Apartenență[modificare | modificare sursă]

Același titlu va fi purtat și de primul volum de versuri publicat de Bacovia, trimis la tipar în 1914 și apărut în luna iulie 1916. Pentru acest volum Bacovia este premiat de Ministerul Artelor în 1923. Ediția a doua apare în 1924, iar în 1929 aceleași versuri formează o parte din volumul "Poezii".....

Alcătuire[modificare | modificare sursă]

Poezia este alcătuită din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realității: realitatea exterioară, alcătuită din “cimitir”, “cavoul”, simboluri ale unui univers rece, ostil, care îl împinge pe poet la izolare și disperare și realitatea interioară, sufletească, deprimantă pentru care nici iubirea invocată cu disperare nu este o șansă de salvare.

Motive[modificare | modificare sursă]

În poezie tema principală este moartea, redată prin “sicriu”, “mort”, “somn”, “dormeau adânc”, “cavou”, “coroane”, “era frig”, “era vânt”. Celelalte motive – “amorul”, “tristețea”, “singurătatea” - sunt secundare, dar ajută la reliefarea ideii esențiale de alunecare inevitabilă spre moarte și neant.
Cuvântul-cheie al poeziei este “plumb”, care are valoare de simbol, repetiție și epitet. În exprimare, sicriele de plumb sugerează nemișcare, încremenire; amorul de plumb sugerează o senzație de rece, de insensibil; “și-i atârnau aripele de plumb” sugerează căderea, imposibilitatea zborului și a salvării.


Prima strofă definește un univers rece, străin, în care poetul trăiește sentimentul singurătății tragice:
”Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.”

Strofa a doua definește realitatea interioară. Poetul invocă amorul, dar acesta doarme întors cu fața spre moarte. Aripile de plumb sugerează căderea surdă și grea, din care poetul nu se mai poate înălța; căderea în moarte este inevitabilă, și nici măcar iubirea invocată cu disperare nu reprezintă o șansă de salvare:
”Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.”

Compoziție, limbaj artistic, limbaj poetic[modificare | modificare sursă]

La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizează ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugerează persistența atmosferei deprimante. Repetiția conjuncției “și” amplifică atmosfera macabră: “Și flori de plumb și funerar vestmânt - / …si era vânt… / Și scârțâiau coroanele… și-am început să-l strig… și era frig… și-i atârnau aripile de plumb….”. Epitetele “adânc”, “întors”, “funerar”, “singur” contribuie la realizarea unei neliniști metafizice. Frecvența consoanelor “m, b, v, l” , a diftongului “au” și a triftongului “eau” sugerează foarte bine plânsetul, ca ecou al atmosferei insuportabile, realizând o muzicalitate interioară a versului. La nivelul prozodic se constată folosirea iambului.

Interpretare[modificare | modificare sursă]

Sentimentul dominant este de oboseală, de trecere inevitabilă spre moarte. Se remarcă maxima concentrare a discursului poetic. Poezia exprimă, în numai cele două catrene ale ei, o stare sufletească de o copleșitoare singurătate. Atmosfera este de o dezolare totală iar cutremurătoarea apăsare materială este sugerată de greutatea metalului întunecat.
Poezia este structurată pe două planuri. Pe de o parte, realitatea exterioară, prezentă prin cimitir, prin cavou; o lume ce-l determină la izolare, iar pe de altă parte, realitatea interioară care are în vedere sentimentul iubirii a cărui invocare se face cu disperare fiind condiționat de natura mediului. Este de fapt încercarea poetului de a evada din lumea închisă, izolată în care se zbate.
Eul liric însă nu izbutește să depășească momentul, cuvântul “întors” realizând de fapt misterul poezii.
Cuvântul cheie al întregii poezii este “plumb” care devine metaforă - simbol care este repetat de trei ori, număr fatidic în fiecare catren. Repetiția acestui cuvânt sugerează o atmosferă macabră de cavou.
În acest mediu, sentimentul iubirii înseamnă “întoarcere spre apus”, cum spune poetul Lucian Blaga, adică moartea.
“Dormea întors amorul meu de plumb,
… pe flori de plumb.”
În aceste condiții, eul liric nu se poate redresa, înălța, iar ultimul vers aduce consolarea și resemnarea, “îi atârnau aripele de plumb” sugerând zborul în jos, o cădere surdă și grea. Între aceste coordonate ale realitătii exterioare și interioare se desfășoară monologul tragic al eului liric într-o atmosferă tulburătoare datorită morții(la nivel semantic), iar pe de altă parte, prin repetiția obsesivă a cuvântului plumb, folosit ca determinant. El apare de trei ori în fiecare strofă, în rima versurilor 1, 4 și la cezura versului 2. Cuvântul cheie repetat astfel nu sugerează descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviană - ci împietrirea, presiunea fiind prea mare, eul liric se pietrifică necondiționat.
Poezia “Plumb” este o poezie simbolistă, nu numai prin corespondente din lumea minerală ci și prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.
Versul este iambic în exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repetiția obsedantă a cuvântului cheie, poezia devine o elegie asemănătoare cu bocetele populare.
Structura poeziei este armonioasă, prima strofă se repetă în afară de versul al doilea, astfel încât versul 1 este în relație cu versul 5, 3 cu 7 și 4 cu 8.
Ca mijloace artistice întâlnim, pe lângă simbol, metafore și personificări “Dormeau adânc sicriile de plumb”. Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: “dormeau”, “stau” care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută, dar neterminată, aflată încă în continuă desfășurare.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • O altă perspectivă de interpretare se găsește la: [1]