Câmpulung Moldovenesc

Pentru un oraș cu numele asemănător din județul Argeș, vezi Câmpulung. Pentru alte sensuri, vezi Câmpulung (dezambiguizare).

Câmpulung Moldovenesc
—  Municipiu  —
Vedere panoramică a centrului municipiului
Stemă
Câmpulung Moldovenesc Poziția geografică
Coordonate: 47°31′51″N 25°33′5″E
Țară	România
Județ	Suceava
Atestare documentară	1411
Municipiu	1995
Guvernare
- Primar	Mihăiță Negură (USL, ales 2012)
Suprafață
- Total	147,00  km²
Populație (2011)
- Total	▼16.105 locuitori
- Densitate	110 loc./km²
Site: Site-ul oficial al Primăriei Câmpulung Moldovenesc

Câmpulung Moldovenesc (până în 1950 Câmpulung, în germană Kimpolung, maghiară Moldvahosszúmező, poloneză Kimpolung Mołdawski, ucraineană Довгопілля/Dovhopillja) este un municipiu din județul Suceava, în nord-estul României. Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 16.105 locuitori, fiind al patrulea centru urban ca mărime al județului. A fost declarat municipiu în anul 1995, împreună cu alte 2 localități din județul Suceava: Rădăuți și Fălticeni. Înainte de reforma administrativă din anul 1950 a fost reședința fostului județ Câmpulung.

Geografie

Localizare

Municipiul Câmpulung Moldovenesc este situat în partea central-vestică a județului Suceava, la intersecția coordonatelor 47° 32' latitudine nordică cu 25° 33' longitudine estică. Zona locuită a localității este de aproximativ 24 km² și se întinde pe o lungime de circa 12 km de-a lungul râului Moldova, care traversează orașul. Suprafața intravilană măsoară aproape 11 km². Câmpulung Moldovenesc este localizat în depresiunea intramontană Câmpulung, ce desparte Obcinele Bucovinei de Munții Stânișoarei.

Localitatea se învecinează la nord cu Obcina Feredeului și Obcina Mestecănișului, la est cu comuna Vama, la sud cu munții Rarău și Giumalău, iar la vest cu comunele Sadova și Pojorâta.

Municipiul este situat pe șoseaua europeană E58 (DN 17) la o distanță de 70 km de municipiul Suceava, reședința județului cu același nume. Distanțele până la alte centre urbane sunt următoarele: 43 km până la Vatra Dornei, 34 km până la Gura Humorului, 25 km până la Frasin, 113 km până la Rădăuți, 180 km până Iași, 120 km până la Cernăuți și aproximativ 500 km până la București.

Câmpunlung Moldovenesc se află dispus pe principala legătură între Moldova și Transilvania, prin pasul Mestecăniș și Tihuța și cu Maramureșul prin pasul Prislop. Orașul are legătură la sistemul feroviar român, prin două stații CFR (Câmpulung Moldovenesc și Câmpulung Est) situate pe magistrala feroviară nordică Suceava–Ilva Mică. Distanța pe calea ferată până la Suceava este de circa 80 km.

În Câmpulung Moldovenesc se află Colegiul Militar Liceal "Ștefan cel Mare" (anterior Liceul Militar "Ștefan cel Mare").

Relief

Cadrul geomorfologic al localității este constituit din Depresiunea Câmpulung și din patru unități muntoase care o înconjoară: Masivul Rarău, Obcina Mestecănișului, Obcina Feredeului și Munții Stânișoarei.

Depresiunea este formată din trei compartimente înlănțuite: Câmpulungul Sadovei, drenat de pârâul Sadova, Câmpulungul Moldovei-drenat de râul Moldova și Câmpulungul Hurghișului drenat de pârâul Hurghiș. Primele două, orientate de la nord-vest către sud-est sunt “câmpulunguri” tipice, longitudinale, paralele cu liniile orografice principale iar al treilea are caracter transversal față de formele orografice învecinate.

Orașul ocupă compartimentul mijlociu, respectiv Câmpulungul Moldovei. Între munții Măgura-Muncelu-Hâga, care îl delimitează spre vest și Ginaș-Cucoara la est, orașul se dezvoltă pe o lungime de aproximativ 10km și o lățime de aproximativ 2 km.

Altitudinea relativ joasă a depresiunii (600-650 m), este bine subliniată în partea sud-vestică de niște măguri piramidale care se înalță cu peste 500 m deasupra ei, dominând-o prin povârnișuri impunătoare. Sunt Munceii Câmpulungului, cele mai nordice subunități ale masivului Rarău: Măgura Runcului (1170 m), Runc (1120 m), Bodea (1073 m) și Cucoara (944 m).

În partea opusă, Obcina Feredeului nu se înalță dintr-o dată, ci prelung, în trepte, ceea ce dă depresiunii un caracter asimetric în profil transversal. Culmile Hâga (904 m), Runcul Corlățeni (875 m), Butia Deluțului (876 m), Ginaș (950 m), care alcătuiesc o primă treaptă, ca și valul ce se înalță în spatele lor, Dealul Lung (1073 m), Cocoșu (1061 m), Prislop (1169 m) și apoi, în ultimul plan, Măgura Deii (1202 m), Tomnatic (1302 m), Runcul Prisăcii (1141 m), au înălțimi comparabile cu Munceii Câmpulungului dar fragmentarea lor mare, lipsa de unitate și pantele dulci le fac mai puțin impunătoare.

Pe fondul general al depresiunii care poate fi asemuită cu o luntre uriașă, la o analiză de detaliu se pun în evidență terasele fluviatile, opera a Râului Moldova. Dintre toate terasele, 9 la număr, foarte bine dezvoltată este cea care se înalță cu 8-10 m deasupra râului: “terasa Câmpulungului”, pentru că pe podul ei se întinde cea mai mare parte a vetrei orașului (zona centrală, cartierele Sâhla, Valea Seacă sau Capu Satului). Totuși de-a lungul timpului, așezarea nu a încăput numai pe terase; s-a revărsat pe versantul sud-vestic; a trimis tentacule pe văile principalilor afluenți ai Râului Moldova, rezultând un frumos exemplu de adaptare a vetrei la condițiile reliefului local.

Hidrografie

Rețeaua hidrografică este formată din râul Moldova care își are izvorul în Obcina Mestecănișului, pe versantul sudic al culmii Alunișului (1249 m).

Principalii afluenți ai râului Moldova pe teritoriul localității Câmpulung Moldovenesc sunt : pe partea stângă, de la vest spre est, pâraiele Sadova, Morii, Corlățeni, Deia și Hurghiș iar pe partea dreaptă, pâraiele Mesteacăn, Valea Seacă, Izvorul Alb, Izvorul Malului, Valea Caselor și Șandru.

Climă

Climatul temperat continental îmbracă nuanțe moderate, iernile sunt relativ lungi, bogate în zăpadă iar verile răcoroase, cu precipitații bogate. Ninsorile cad în mod obișnuit din octombrie și până la sfârșitul lunii aprilie.

Istoric

Legenda spune că dintre toți cei care și-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul, exclamând cu sinceră uimire: “O, ce câmp lung!”

Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. “Voievodatul Câmpulungului a fost, după tradiție, primul centru al descălecătorilor din țara vlahilor de peste munți”, afirma Dimitrie Onciul.

De aici, cât și din alte surse, Teodor Bălan conchide că: “Voievodatul câmpulungean a fost primul centru politic al descălecătorilor maramureșeni, întemeiat fiind de Dragoș Vodă odată cu Principatul Moldovei”.

Prima mențiune scrisă, cunoscută până acum, despre Câmpulung Moldovenesc datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun, prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, “mai jos de Câmpulung”.

Ocolul Câmpulungului Moldovenesc apare frecvent în documentele epocii, în hrisoave și urice din vremea lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Chior ori Petru Rareș, ce dăruiesc mănăstirilor munți și văi din ținutul ocolului.

Între anii 1532-1537, Petru Rareș a ridicat pe Valea Moldoviței, la Vatra Moldoviței, o mănăstire, devenită monument istoric și de artă prin arhitectură și picturi.

Tot prin Câmpulung Moldovenesc trece în anul 1541, venind din Transilvania, Petru Rareș, așa cum arată cronicarul Grigore Ureche: “Pătru Vodă s-au întors de la Bistrița, fără de nici o zminteală și trecând muntele au ieșit la Câmpul Lung”. În același an, voievodul a ridicat în Poiana Sihăstriei de la poalele Rarăului, o mănăstire din lemn, mutată mai târziu, după anexarea Bucovinei, dincolo de Rarău, spre Chiril, unde se află și astăzi.

Dimitrie Cantemir în opera sa “Descrierea Moldovei” (1716) amintește de “Ocolul Câmpulungului”, care constituia un fel de republică, compusă din 15 sate, cu legi și judecătorii proprii: “Cele ce am spus mai sus despre supușii Moldovei nu trebuie să se aplice țăranilor din trei ținuturi ale Moldovei, care, este drept, nu sunt nobili, totuși nu ascultă de nici un boier și alcătuiesc un fel de republică. Primul este Câmpulungul din ținutul Sucevei, încins de un lanț neîntrerupt de munți foarte înalți. Cuprinde cam cincisprezece sate, care toate își au legi și judecători proprii. Uneori primesc și doi vornici trimiși de domn, dar nu rareori, dacă aceștia jignesc pe țărani, îi izgonesc, bizuindu-se pe acele mijloace de apărare pe care li le-a dat natura.”

Același lucru îl subliniază și Mihai Eminescu într-un articol: “Celula constituitivă a vechilor sate române este republica țărănească, precum s-a păstrat mult timp la Câmpulung (în Bucovina) și la Vrancea.”

În 1717 Mihai Vodă Racoviță a poposit și el în zona Câmpulungului, ridicând la Vama un monument numit până astăzi “Stâlpul lui Vodă”, în amintirea victoriei asupra trupelor austriece. Monumentul este un monolit în formă de columnă pătrată, de 3 metri înălțime, cu o pălărie piramidală de piatră așezată pe creștet. Pe pereții monumentului sunt gravate în limbă română veche, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase.

Autonomia Ocolului Câmpulung rezulta la acea vreme din privilegiul locuitorilor de a-și ierna fără plată oile pe moșiile mănăstirești și boierești, din scutirile vamale pentru comerț (de exemplu taxa vinăritului), din scutirile de a da cai de olac și de-a plăti bir la întemeierea unei noi gospodării. Conținutul drepturilor, privilegiilor și scutirile de care se bucurau rezultau fie din obiceiul pământului, fie din cărțile domnești cu privilegii pentru locuitorii Câmpulungului.

Cartea domnească din 18 august 1747 a lui Grigore Alexandru Ghica spunea: “Am înnoit și întărit tuturor câmpulungenilor toate drepturile ce le-au avut de la domnia mea și de la naintașii noștri cu cărți domnești, întâi pentru vama - să nu plătească vamă pentru vitele lor, al doilea pentru mortasipie, al treilea pentru oamenii domnești, al patrule pentru strânsul banilor și pentru gorștină, al cincile pentru iernatul oilor, să fie volnici a le paște pe a oricui moșie, al șasele pentru vinul ce-l vor aduce din gios de la Odobești, să nu plătească tult sau 22 bani și jumătate pentru un vas și 12 bani starostelui, nici pârcălabului.”

Întreaga obște de ocol a Câmpulungului Moldovenesc era considerată o “cetate de drum”, menită să asigure apărarea Moldovei la trecători. Pentru acest serviciu, domnitorii țării continuau să reînnoiască la fiecare schimbare de domnie privilegiile câmpulungenilor ce asigurau acea autonomie largă, echivalentă cu privilegiile unei republici stăpână pe propria-i organizare interioară și care avea dreptul de a trimite solii ei proprii, nu numai la cetatea Bistriței (și ea cu organizație proprie), ci chiar la domnii Moldovei, ca de la stat la stat.

În istoria zonei s-au petrecut și alte evenimente cu implicații pentru destinele Moldovei. Alexandru Lăpușneanu a trecut cu oștile spre Transilvania în 1556-1557, iar în vremea lui Gheorghe Ștefan (1653-1658), s-a dat în aceste locuri o luptă între oastea moldoveană și armata nobilimii transilvănene. În secolul al XVII-lea, când polonezii ocupă vremelnic nordul Moldovei, în Câmpulung și-a avut reședința unul dintre comandanții armatei polone. La 1766 numărul locuitorilor Ocolului se ridica la 922 de familii, din care 377 în Câmpulungul propriu-zis.

Etapa ocupației austriece începe de fapt în anul 1774, când trupele habsburgice ocupă nord-vestul Moldovei în momentul în care armatele rusești se retrăseseră, iar Turcia ieșise slăbită în urma războiului de 6 ani (1768-1774).

Între 1775-1918, ceea ce mai rămăsese din Ocolul Câmpulungului parcurge mai multe etape distincte: perioada de administrație militară (1775-1786), perioada încorporării părții de nord a Moldovei la cercul administrativ teritorial al Galiției (1786-1848) și perioada în care Bucovina este recunoscută ca ducat autonom al imperiului, și în care, pe fondul politicii habsburgice de exploatare economică, socială și națională, se declanșează lupta patrioților români din aceste teritorii pentru a-și păstra ființa națională (1848-1918).

Monumentul statuar “Dragoş Vodă şi zimbrul”

La 12 octombrie 1777, toată populația este chemată să depună jurământul de credință către împărat. Inițial, întreaga Bucovină, deci și ținutul Câmpulungului Moldovenesc (porțiunea rămasă peste graniță), a fost sub administrație militară.

Primul guvernator militar după ocupația din 1775, a fost generalul Gabriel Freiheer von Splény până în anul 1779; îl urmează generalul baron Karl von Ensenberg, până în noiembrie 1786, când Bucovina trece sub administrație civilă, el fiind încorporat guvernământului civil din Liov - centrul administrativ al Galiției, ca al nouăsprezecelea cerc al acestei provincii. Evenimentul s-a petrecut după ce împăratul Iosif al II-lea vizitase a doua oară Bucovina între 24-27 iulie 1786. Această măsură a nemulțumit profund populația autohtonă, fapt care a ajuns până la guvernul central din Viena, astfel că la 27 septembrie 1790 se publică o declarație în care se afirmă că unirea din 1786, făcută numai cu intenția de a simplifica administrația publică, nu mai poate dăinui din cauza deosebirilor de limbă, obiceiuri și datini, și în consecință, se hotărăște ca Bucovina să nu mai fie socotită parte integrată a Galiției, dar totuși, pentru ușurință, administrația să rămână mai departe în jurisdicția administrativă a Galiției.

Românii din Bucovina, prin această alipire care va dura 62 de ani, sunt supuși unor măsuri de slavizare, având de înfruntat acum doi adversari. Totalitatea funcționarilor aduși sub administrația guvernului din Liov au fost străini. Dintre cei nouă șefi ai administrației locale până în 1849, numai primul a fost român, boierul Vasile Balș.

Dominația austriacă aduce pe aceste locuri și populație germană, “țipteri” din comitatul Zips, din care mulți se stabilesc aici: în 1805 la Pojorâta și Fundu Moldovei (Luisenthal), în 1808 la Prisaca Dornei, în 1809 la Dragoșa și Valea Stânei lângă Frumosu. Cea mai mare parte dintre țipteri s-au repatriat în Germania, exact înainte de Al Doilea Război Mondial.

În dezvoltarea sa, Câmpulung Moldovenesc a cunoscut mai multe faze, de la întemeiere și până în secolul al XV-lea, când s-au pus bazele acestei așezări, pe Valea Caselor (de unde și denumirea de Capu Satului), apoi s-a întins spre vest, mutându-și centrul din Capu Satului în actualul centru al orașului. Din secolul al XV-lea așezarea se întinde tot mai mult pe Râul Moldova și pe văile afluenților, când vine populație și din Ardeal, întemeindu-se târgul Câmpulung. Din 1775 până la 1888, Câmpulung Moldovenesc se întinde spre Deia, Runc, Izvorul Alb, Valea Seacă și Sâhla.

În momentul instaurării stăpânirii habsburgice, Câmpulungul parcurgea un ultim stadiu în devenirea sa ca târg, iar în anul 1794 Curtea de la Viena acorda acestei așezări rangul de târg.

Momentul acordării autonomiei Bucovinei reprezintă o recunoaștere a puternicei unități culturale românești, păstrată de multe veacuri și adeverită chiar de împăratul Frantz Joseph I, care, fixându-i stema prin diploma din 9 decembrie 1862, precizează: “parte din vechea Dacie, țara aceasta numită în timpul stăpânirii domnilor Moldovei Țara de Sus, apoi Bucovina, locuită de daci și apoi de colonii lui Traian, a fost străbătută în timpul migrației popoarelor de goți, gepizi, huni, avari, unguri, tătari și încă alte neamuri care n-au lăsat după ei decât urmele groazei și distrugerii. În timp de aproape un mileniu de asemenea situație a trebuit ca poporul autohton să-și salveze viața, obiceiurile și limba.” În 1866, administrația austriacă ridică așezarea la rangul de oraș.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea Câmpulung Moldovenesc a fost legat de linia de cale ferată Dărmănești – Câmpulung – Vatra Dornei, iar mult mai târziu, în 1938, s-a inaugurat linia ferată Vatra Dornei – Cluj-Napoca, pe la Ilva Mică.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spre 1875, se intensifică lupta necontenită a românilor, ca răspuns dat administrației austriece care pregătea intense manifestări pentru a celebra o sută de ani de la anexare. Pe acest fond se situează acțiunile intelectualilor progresiști, care militează pentru afirmarea elementelor românești rămase nealterate de-a lungul vremii.

În perioada 1888-1918, orașul a cunoscut o evoluție puternică, fiind influențat de construirea căii ferate principale și a celor doua ramificații: una de la Vama spre Moldovița și alta de la Pojorâta spre Fundu Moldovei, când se construiesc numeroase fabrici de cherestea pentru prelucrarea materialului lemnos. Tot acum, s-a început exploatarea subsolului comunei Fundu Moldovei, extrăgându-se minereuri de fier, cupru, plumb, zinc și s-a construit o turnătorie la Prisaca Dornei.

Vedere din Câmpulung Moldovenesc, către Sadova

Primul război mondial dă un nou impuls luptei naționale a românilor din Bucovina, în condițiile destrămării Imperiului Austro-Ungar, trecând hotărât la înfăptuirea idealului de secole: unitatea națională.

Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, la care participă și numeroși bucovineni, consfințește hotărârea luată la Cernăuți, în data de 28 noiembrie 1918, împlinirea idealului de unitate a tuturor românilor. Pentru realizarea acestui deziderat, au avut loc acțiuni pregătitoare în toate așezările zonei. Cităm în acest sens un fragment din Raportul asupra adunării naționale ținute la Fundu Moldovei la 8 noiembrie 1918: “conform Constituantei țării Bucovinei, precum și adunării naționale districtuale din Câmpulung din 4 noiembrie 1918 stil nou, s-a conchiemat pe ziua de 8 noiembrie stil nou adunarea națională a poporului din această comună.”

Perioada ce a urmat Marii Uniri din 1918 constituie pentru dezvoltarea zonei o epocă de puternic avânt, reconstruindu-se din temelii ceea ce distrusese Primul Război Mondial, urmele luptelor putînd fi văzute și astăzi în pădurile obcinilor Feredeului și Mestecănișului.

Prin legea de unificare administrativă adoptată la 14 iunie 1925, Bucovina a fost împărțită în 5 județe: Cernăuți, Câmpulung, Rădăuți, Storojeneț și Suceava, această situație menținându-se până la 28 iunie 1940, când partea sa de nord a trecut sub administrație sovietică.

Între 1925 și 1950, județul Câmpulung, cel mai întins ca suprafață din Bucovina, a avut următoarea împărțire administrativă:

• una comună urbană – reședință: Câmpulung;
• trei comune urbane – nereședință: Gura Humorului, Vatra Dornei și Vama;
• 39 comune rurale repartizate în trei plase (plasa Moldova cu 13 comune rurale cu reședința la Câmpulung, plasa Dorna – cu 11 comune rurale cu reședința la Vatra Dornei și plasa Humorul cu 15 comune rurale cu reședința la Gura Humorului).

Existența orașului Câmpulung Moldovenesc ca reședință de județ a fost întreruptă de către noua împărțire administrativă legiferată în anul 1950, după model sovietic. Astfel, orașul Câmpulung devine un simplu orășel înglobat mai întâi în regiunea, și ulterior, în județul Suceava.

Demografie

Evoluția populației la recensăminte:

La recensământul din anul 2002, populația municipiului Câmpulung Moldovenesc era de 20.041 de locuitori. Maximul demografic a fost atins în 1992, când în localitate trăiau peste 22.000 de persoane. Conform recensământului efectuat în anul 2011, populația a scăzut la 16.105 locuitori, fapt care situează Câmpulung Moldovenesc pe locul al patrulea între cele mai mari centre urbane din județul Suceava, după reședința de județ și după municipiile Fălticeni și Rădăuți.

Personalități

• Eudoxiu Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki) (1812-1874) – istoric, politician și patriot român, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic, mareșal al Bucovinei
• Vasile Gheorghiu (1872-1959) – profesor teolog, academician
• Anca Parghel (1957-2008) – cântăreață de jazz, profesoară de muzică
• Ion Ștefureac (1871-1920) – profesor, arhitect, etnograf

Obiective turistice

• Biserica romano-catolică – construită în anul 1815
• Biserica "Nașterea Maicii Domnului" – biserică de lemn construită între anii 1855-1858 în cartierul Capu Satului
• Biserica "Sf. Dumitru" – construită în 1883 ca biserică greco-catolică ruteană și folosită în prezent ca biserică ortodoxă
• Biserica "Sf. Nicolae" – construită în perioada 1887-1896 pe locul unei biserici de lemn, mai vechi
• Biserica "Adormirea Maicii Domnului" – construită în 1913 în centrul orașului
• Biserica "Izvorul Tămăduirii" – construită între anii 2001-2009 în cartierul Izvorul Alb, ctitorită de Alexandru Șandru-Alboi și de preotul Teodor Giosan
• Sinagoga veche – construită în 1873
• Templul evreiesc – construit în 1894
• Monumentul statuar „Dragoș Vodă și Zimbrul” – realizat de artistul Ion Jalea și dezvelit în 1978 în piața centrală a orașului
• Bustul poetului Mihai Eminescu – sculptat în 1975 de Ion Lucian Murnu și amplasat în 2001 la intersecția străzii Dimitrie Cantemir cu Calea Bucovinei

Imagini

• 

  Peisaj montan văzut de pe Calea Bucovinei

• 

  Calea Bucovinei, în centrul municipiului

• 

  Calea Bucovinei, în centrul municipiului

• 

  Piaţa Arboroasa, din centrul municipiului

• 

  Strada Dimitrie Cantemir, în centrul municipiului

• 

  Gara centrală din Câmpulung Moldovenesc

• 

  Şcoala "Bogdan Vodă" din Câmpulung Moldovenesc, edificiu monument istoric

• 

  Şcoala "Bogdan Vodă" din Câmpulung Moldovenesc, edificiu monument istoric

• 

  Clădirea poştei din Câmpulung Moldovenesc, edificiu monument istoric

• 

  Clădirea poştei din Câmpulung Moldovenesc, edificiu monument istoric

• 

  Muzeul "Arta Lemnului", fosta clădire a Prefecturii Câmpulung, edificiu monument istoric

• 

  Muzeul "Arta Lemnului", fosta clădire a Prefecturii Câmpulung, edificiu monument istoric

• 

  Clădirea BCR, fosta clădire a BNR, edificiu monument istoric

• 

  Muzeul etnografic Ion Grămadă, din cartierul Capu Satului

• 

  Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc

• 

  Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Câmpulung Moldovenesc

• 

  Biserica "Izvorul Tămăduirii" din Câmpulung Moldovenesc

• 

  Biserica "Sfântul Dumitru" din Câmpulung Moldovenesc

• 

  Biserica "Sfântul Nicolae" din Campulung Moldovenesc

• 

  Templul Havre Gah din Câmpulung Moldovenesc

• 

  Sinagoga veche din Câmpulung Moldovenesc

Bibliografie

• Prof. Grațian Jucan – “Câmpulung Moldovenesc: Vatră folclorică” (București, 1975)
• Prezentare a municipiului Câmpulung Moldovenesc pe site-ul campulungmoldovenesc.ro
• Prezentare a municipiului Câmpulung Moldovenesc pe site-ul judetulsuceava.ro

Legături externe

• Site-ul oficial al Primăriei Municipiului Câmpulung Moldovenesc
• Site-ul Colegiului Militar Liceal "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc
• Site-ul Colegiului Național "Dragoș Vodă" din Câmpulung Moldovenesc
• Site-ul Colegiului Silvic "Bucovina" din Câmpulung Moldovenesc
• Site-ul Spitalului de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc
• Județul Suceava în imagini și cuvinte – Prezentare Câmpulung Moldovenesc
• Galerie foto – Fotografii vechi din Câmpulung Moldovenesc