Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iosif al II-lea
Georg Decker 001.jpg
Sfântul Imperiu Roman
Domnie 27 martie 1764 - 20 februarie 1790
Încoronare 3 aprilie 1764, Frankfurt
Predecesor Francisc I
Succesor Leopold al II-lea
Arhiduce al Austriei, Rege al Ungariei și Croației
Rege al Boemiei
Domnie 1780 - 20 februarie 1790
Predecesor Francisc I
Succesor Leopold al II-lea
Mare Principe al Transilvaniei
Domnie 1780 - 1790
Predecesor Maria Terezia
Succesor Leopold al II-lea
Căsătorit(ă) cu Isabella de Parma
Maria Josepha de Bavaria
Urmași
Arhiducesa Maria Tereza
Arhiducesa Maria Cristina
Nume complet
Joseph Benedikt August Johannes Anton Michael Adam
Casa regală Casa de Habsburg-Lorena
Tată Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Mamă Maria Terezia a Austriei
Naștere 13 martie 1741
Deces 20 februarie 1790 (48 de ani)
Viena

Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena - d. 20 februarie 1790, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei etc.

Originea[modificare | modificare sursă]

A fost primul fiu al împărătesei Maria Terezia și al soțului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765. Coregența a încetat de-abia la moartea mamei sale, în anul 1780.

Politica externă[modificare | modificare sursă]

Iosif al II-lea în uniformă de pandur

În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda voinței acesteia, prima împărțire a Poloniei, în anul 1772 și a anexat Galiția la Austria. În 1774 a obținut Bucovina de la Imperiul Otoman.

Călătorii[modificare | modificare sursă]

A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”.[1] Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației "Vă salut mici nepoți ai Romei" (în Latină: "Salve parvae nepos Romuli").

Politica religioasă[modificare | modificare sursă]

În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului.

Căsătorii[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit de 2 ori, cu:

  • Isabella, fiica ducelui Filip de Parma, cu care a avut o fiică care a decedat foarte mică. Isabella a decedat și ea, la 27 noiembrie 1763.
  • Josepha, fiica împăratului romano-german Carol al VII-lea, cu care a avut un mariaj extrem de nefericit.

Iosif al II-lea a fost unul dintre așa-numiții „monarhi luminați“. Este cunoscut ca un protector al artelor și culturii.

Din cauza presiunilor exercitate asupra lui, cu 3 săptămâni înainte de moarte a revocat toate reformele pe care le instituise.

A decedat la 20 februarie 1790 și este înmormântat în Cripta Imperială de la Viena, în mormântul 42. Deoarece nu a avut moștenitori, i-a urmat la tron fratele său, Leopold al II-lea.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mathias Bernath, Habsburgii și începutul formării națiunii române, Cluj 1994, pag. 226.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mirela Andrei, Aspecte privind mitul „bunului împărat” în sensibilitatea colectivă românească din Ardeal la 1848, în: Nicolae Bocșan, Valeriu Leu (coord.), Identitate și alteritate. Studii de imagologie, vol. I, Reșița, 1996, pag. 79-88;
  • Ileana Bozac, Teodor Pavel, Călătoria împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773, Cluj, Centrul de Studii Transilvane, 2006 - recenzie
  • Petre Din, Mitul bunului împărat în sensibilitatea colectivă a românilor din Transilvania în secolul al XVIII-lea, Cluj, 2003;
  • Doru Radosav, Arătarea împăratului. Intrările imperiale în Transilvania și Banat (sec. XVIII-XIX). Discurs și reprezentare, Cluj, 2002;
  • Angelika Schaser, Josephinische Reformen und sozialer Wandel in Siebenbürgen, Wiesbaden, 1989;
  • Angelika Schaser, Reformele iozefine în Transilvania și urmările lor în viața socială, Sibiu, 2000.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Maria Terezia
Împărat al Sfântului Imperiu Roman
1765 - 1790 (coregent până în 1780)

Succesor:
Leopold al II-lea