Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
| Iosif al II-lea | |
|---|---|
|
|
|
| Domnie | 27 martie 1764 - 20 februarie 1790 |
| Încoronare | 3 aprilie 1764, Frankfurt |
| Predecesor | Francisc I |
| Succesor | Leopold al II-lea |
|
Rege al Boemiei |
|
| Domnie | 1780 - 20 februarie 1790 |
| Predecesor | Francisc I |
| Succesor | Leopold al II-lea |
|
|
|
| Domnie | 1780 - 1790 |
| Predecesor | Maria Terezia |
| Succesor | Leopold al II-lea |
| Căsătorit(ă) cu | Isabella de Parma Maria Josepha de Bavaria |
| Urmași | |
| Arhiducesa Maria Tereza Arhiducesa Maria Cristina |
|
| Nume complet | |
| Joseph Benedikt August Johannes Anton Michael Adam | |
| Casa regală | Casa de Habsburg-Lorena |
| Tată | Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman |
| Mamă | Maria Terezia a Austriei |
| Naștere | 13 martie 1741 |
| Deces | 20 februarie 1790 (48 ani) Viena |
Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena - d. 20 februarie 1790, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei etc.
Cuprins |
Originea [modificare]
A fost primul fiu al împărătesei Maria Terezia și al soțului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765. Coregența a încetat de-abia la moartea mamei sale, în anul 1780.
Politica externă [modificare]
În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda voinței acesteia, prima împărțire a Poloniei, în anul 1772 și a anexat Galiția la Austria. În 1775 a obținut Bucovina de la Imperiul Otoman.
Călătorii [modificare]
A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”.[1] Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației "Vă salut mici nepoți ai Romei" (în Latină: "Salve parvae nepos Romuli").
Politica religioasă [modificare]
În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului.
Căsătorii [modificare]
A fost căsătorit de 2 ori, cu:
- Isabella, fiica ducelui Filip de Parma, cu care a avut o fiică care a decedat foarte mică. Isabella a decedat și ea, la 27 noiembrie 1763.
- Josepha, fiica împăratului romano-german Carol al VII-lea, cu care a avut un mariaj extrem de nefericit.
Iosif al II-lea a fost unul dintre așa-numiții „monarhi luminați“. Este cunoscut ca un protector al artelor și culturii.
Din cauza presiunilor exercitate asupra lui, cu 3 săptămâni înainte de moarte a revocat toate reformele pe care le instituise.
A decedat la 20 februarie 1790 și este înmormântat în Cripta Imperială de la Viena, în mormântul 42. Deoarece nu a avut moștenitori, i-a urmat la tron fratele său, Leopold al II-lea.
Arbore genealogic [modificare]
Note [modificare]
- ^ Mathias Bernath, Habsburgii și începutul formării națiunii române, Cluj 1994, pag. 226.
Bibliografie [modificare]
- Mirela Andrei, Aspecte privind mitul „bunului împărat” în sensibilitatea colectivă românească din Ardeal la 1848, în: Nicolae Bocșan, Valeriu Leu (coord.), Identitate și alteritate. Studii de imagologie, vol. I, Reșița, 1996, pag. 79-88;
- Ileana Bozac, Teodor Pavel, Călătoria împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773, Cluj, Centrul de Studii Transilvane, 2006;
- Petre Din, Mitul bunului împărat în sensibilitatea colectivă a românilor din Transilvania în secolul al XVIII-lea, Cluj, 2003;
- Doru Radosav, Arătarea împăratului. Intrările imperiale în Transilvania și Banat (sec. XVIII-XIX). Discurs și reprezentare, Cluj, 2002;
- Angelika Schaser, Josephinische Reformen und sozialer Wandel in Siebenbürgen, Wiesbaden, 1989;
- Angelika Schaser, Reformele iozefine în Transilvania și urmările lor în viața socială, Sibiu, 2000.
Legături externe [modificare]
- FOTO Împăratul Iosif al II-lea, îmbiat cu slană, rachiu și caș în ținutul Năsăudului în 1773, 18 martie 2013, Bianca Sara, Adevărul
| Predecesor: Maria Terezia |
Împărat al Sfântului Imperiu Roman 1765 - 1790 (coregent până în 1780) |
Succesor: Leopold al II-lea |
|
|||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||