Gheorghe Ștefan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte persoane cu același nume, Gheorghe Ștefan, vedeți Gheorghe Ștefan (dezambiguizare).
Gheorghe Ștefan
Domnitor al Moldovei
Gheorghe Ștefan
Gheorghe (Gheorghiță) Ștefan, zis Burduja sau Burdufă
Domnie 13 aprilie 1653 - 8 mai1653
16 iulie 1653-13 martie 1658
Nume complet Gheorghe Ștefan Ceaur
Născut data necunoscută
loc necunoscut
Decedat 1668
Szczecin
Predecesor Vasile Lupu
Vasile Lupu
Succesor Vasile Lupu
Mihnea al III-lea
Căsătorit cu 1) 2) Safta Boul
Tată Dumitrașcu Ștefan Ceaur


Gheorghe Ștefan (d. 1668, Szczecin), numit și Burduja, a fost domn al Moldovei între 13 aprilie 16538 mai 1653 și 16 iulie 165313 martie 1658. A fost fiul lui Dumitrașcu Ceaur.

În timp ce era logofăt al lui Vasile Lupu, e îndemnat să se răscoale de rivalul acestuia, Matei Basarab al Munteniei și e sprijinit și de Gheorghe Rakoczy al II-lea din Transilvania. Revoltei sale îi dă un pretext familial, susținând că soția sa a fost batjocorită de domnitor, dar și unul național, zicând că Vasile Lupu are o înclinare desăvârșită către greci. Ambițiosul Gheorghe Ștefan venit cu ajutor extern, îl alungă pe Lupu la cazaci, dar acesta se reîntoarce și îl bate la Popricani pe fostul său logofăt care-l trădase. Dorind să se răzbune pe Matei Basarab, Lupu îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, însă este învins la Finta, fiind astfel nevoit să fugă din nou, pierzând tronul definitiv. Lupu se refugiază la tătari și de acolo la Constantinopol.

Gheorghe Ștefan reușește să-și cumpere în 1653 confirmarea domniei de la turci. A pus dări pe țară ca să facă față uneltirilor de la Constantinopol și avea lefegii străini. Grecii sunt persecutați, ca și rudele lui Vasile Lupu, ceea ce provoacă intrigi și plângeri la Constantinopol. Nici fidelitatea lui Gheorghe Ștefan față de Rakoczy nu era privită cu ochi buni de turci, mai ales ca Rakoczy organizase o alianță cu Muntenia, Moldova, Suedia, Brandenburg și cazacii, contra Poloniei, ba încă făcuse și o expediție, nereușită însă. Poarta temându-se ca această alianță să nu se întoarcă împotriva ei, îi destituie pe cei trei principi la începutul lui 1658. În locul lui îl pune pe Gheorghe Ghica. Încearcă să-și reia tronul, ajutat de aliații săi Constantin Șerban Basarab al Munteniei și Rakoczy, dar e învins la Strunga. În scurt timp e scos din alianță și înlocuit cu Mihnea al III-lea al Munteniei și pribegește prin Polonia și Austria (1662), Brandenburg, Moscova și Suedia (1665), dar fără rezultat. Toți îl părăsesc, și lipsa de mijloace îi aduce mizeria materială. Bolnav, părăsit și aflat în suferință, moare la Stettin în 1668, de unde soția sa îl aduce în țară, presupunându-se că e înmormântat la Mănăstirea Cașin.