Grigore al III-lea Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grigore al III-lea Ghica
Grigore III Ghica, Prince of Moldavia and Wallachia.jpg
Grigore al III-lea Ghica
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, Principatul Moldovei Modificați la Wikidata
Cetățenie Fictitious Ottoman flag 3.svg Imperiul Otoman
Civil Ensign of the Principality of Moldavia (1834-1861).svg Moldova
Flag of Wallachia.svg Țara Românească Modificați la Wikidata
Etnie Albanezi Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară

Grigore al III-lea Ghica, sau Grigore al III-lea Alexandru Ghica, a fost domn[1] al Moldovei de două ori: 18 martie 1764 - 23 ianuarie 1767[2] și septembrie 1774 - 1 octombrie 1777[3] și al Țării Românești: 17 octombrie 1768 - 5 noiembrie 1769[4].

Biografie[modificare | modificare sursă]

Era fiul lui Alexandru Matei Ghica, cu funcția de dragoman, care a fost decapitat de Poartă și nepot de frate al lui Grigore Ghica al II-lea. Grigore al III-lea Ghica a avut o soră, Caterina (sau Catinca), măritată cu Dumitru Sulgearoglu. Descendenții Caterinei au purtat numele mamei, Ghica, așa cum precizează Dora d'Istria în scrierea sa Gli Albanesi in Rumenia (1871)[5]: „[Costachi Ghica], Figlio di Caterina, sorella di Gregorio III, maritata a Demetrio Sutziaroglu. I discendenti di Caterina portano il nome della madre”. Ca domn se arată dușman Austriei și prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă față de turci. Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor și a pus capăt abuzurilor. A înființat o fabrică de postav la Chipirești, lângă Jijia[6] și a zidit lângă Mitropolie o școală ca urmare a reorganizării învățământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare.

Înlocuit cu Grigore Callimachi în 1767, câștigă tronul Țării Românești, de unde, cu ocazia ocupării Principatelor de către ruși, se lasă luat prizonier și dus în Rusia. Tronul Moldovei îl recâștigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774. Este înscăunat ca domn în septembrie 1774, dar firmanul de numire sosește la Iași la 9 octombrie 1774. Austria s-a înțeles în secret cu Rusia și în 1775 obține de la Poartă Bucovina, cu toate că domnitorul și boierii au protestat vehement. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Aceștia au trimis un capugiu (agent executor), Ahmed Cara Hisarli-aga, [7]la curtea lui Grigore, cu porunca de a-i comunica mazilirea și de a-l aduce viu sau mort la Istanbul; acesta l-a ucis la 1 octombrie 1777, spre indignarea opiniei publice europene.[8]Capugiul, ajuns la Iași, a întins domnitorului o cursă: s-a prefăcut bolnav și l-a invitat la hanul din Beilic, unde erau găzduiți dregătorii turci, în trecere prin capitala Moldovei, să-i citească firmanul împărătesc. Domnitorul, imprudent, nu și-a luat cu el decât pe șeful gărzii, tufecci-bașa, cu doi copii de casă, trei boiernași și un vtori cămăraș [vtori= al doilea; cămăraș= boier care avea grija camerei lui vodă, șambelan].[9]Când a pătruns în camera capugiului, domnitorul văzându-se înconjurat de turci înarmați, și-a dat seama de primejdie. Era însă prea târziu. Capugiul a cerut tabac și, întinzându-i tabachera, a făcut totodată semn haznatarului să-l lovească cu hangerul. Apoi, turcii îl decapitează și, coborându-i corpul pe fereastră, îl îngroapă în fundul grădinii. Scena asasinatului este descrisă cu unele modificări în [10]: "i s-a servit cafea și, când s-a aplecat să ia ceașca, la un semn al emisarului turc, garda turcească a tăiat capul domnitorului și i-a aruncat trupul pe fereastră. Și astfel, murea în încleștare cu asasinii săi Grigore al III-lea al Moldovei, la 1 octombrie 1777, capul său fiind dus la Istanbul, trupul fiindu-i înmormîntat la mănăstirea Sf. Spiridon din Iași. În timpul cât a fost domnitor s-a confruntat și cu opoziția unor mari boieri din Moldova care insistau asupra măririi numărului zilelor de boieresc până la 36. [boieresc= obligație a țăranilor de a munci în folosul boierului, în schimbul unui lot de pământ, dat în folosință].

Profesorul și istoricul Ion Nistor, în lucrarea sa Istoria Bucovinei[11] reproduce însemnările unui corespondent din Istanbul, datate la 19 noiembrie 1777, privind cauza asasinării domnitorului Moldovei din ordinul sultanului "...districtul Bucovinei a fost principala cauză a asasinării principelui Ghica. Acest domn nu voia cu nici un preț să consimtă la cesiunea Bucovinei în favoarea Austriei. Precum se vede el se comporta ca un suveran independent."

În lucrarea sa despre Familia Sion, Gh.Ungureanu[12]citează descrierea omorârii lui Grigore Ghica Vodă, făcută în cronica scrisă de Iordachi Sion și continuată de fiul său Antohi: "Let 1777 (7286) în 1 a lui Octomvrie de când au venit un capigi-bașa cu poruncă di la Poartă di au mazilit pre Grigori Vodă Ghica și la trii ciasuri și jumătate di noapte l-au tăet la casele din Beilic, o vai de dânsul cum l-au omorât și ce fel de moarte au murit săracul -și pi Doamna lui și beizadelile i-au luat și i-au dus la Țarigrad - o vai de dânșii..."

Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iași.

În literatură este întâlnit ca personaj principal al primei piese de teatru scrise în limba română: Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa.

Familia lui Grigore al III-lea Ghica[modificare | modificare sursă]

Grigore al III-lea Ghica a fost căsătorit cu Ecaterina Rizo Rangabe și a avut cu aceasta o fiică, Elena Ghica Catargi. A fost nepotul din partea tatălui al lui Grigore al II-lea Ghica. Ecaterina (sau Catinca), sora lui Grigore al III-lea Ghica a avut doi fii, Iordachi și Costachi Ghica și o fiică măritată cu Constantin Moruzi.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Xenopol 1929, p. 110
  2. ^ Xenopol 1929, pp. 110-113
  3. ^ Xenopol 1929, p. 180-182
  4. ^ Xenopol 1929, pp. 100-101
  5. ^ Dora d'Istria, Gli Albanesi in Rumenia. Storia dei principi Ghica nei secoli 17, 18 e 19 su documenti inediti. În: Rivista Europea, mai 1871-1872-1873
  6. ^ Xenopol 1929, p. 181
  7. ^ Istoria orașului Iași. Volumul I. Redactori responsabili: Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon. Editura Junimea Iași, 1980, p. 254
  8. ^ Xenopol 1929, p. 180-182
  9. ^ Academia Republicii Populare Romîne. Istoria literaturii romîne. Vol. I. Editura Academiei R. P. R., București, 1964, p. 709 [Autorii capitolului: Al. Piru și Octavian Păun]
  10. ^ Anastasie Iordache. Principii Ghica. O familie domnitoare din istoria României. Editura Albatros, București, 1991, p.91
  11. ^ Ion Nistor, Istoria Bucovinei, București,1991
  12. ^ Gh.Ungureanu. Familia Sion. Studiu și documente. Institutul de Arte Grafice "N. V. Ștefăniu", Iași, 1936, p.10
  13. ^ Ștefan S. Gorovei, Observații noi într-o controversă veche (Familia Ghica din Moldova). Extras din Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A. D. Xenopol" , XV, 1978, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 317

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Xenopol, A. D. (1929), Istoria românilor din Dacia Traiană, Volumul IX: Mavrocordații, Ediția a III-a, revăzută de autor, îngrijită și ținută la curent de I. Vlădescu, București: Editura «Cartea Românească», pp. 100-182 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Grigore al III-lea Ghica la Wikimedia Commons


Predecesor:
Grigore Callimachi
Domn al Moldovei
1764 - 1767

Succesor:
Grigore Callimachi


Predecesor:
Ocupație rusă
Domn al Moldovei
1774 - 1777

Succesor:
Constantin Moruzi


Predecesor:
Alexandru Ghica
Domn al Țării Românești
1768 - 1769

Succesor:
Emanuel Giani-Ruset