Petru al III-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Petru al II-lea al Moldovei
Date personale
Născut1422[1] Modificați la Wikidata
Decedat1452 (30 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru cel Bun Modificați la Wikidata
Frați și suroriȘtefan al II-lea al Moldovei
Iliaș I al Moldovei
Petru Aron Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldavia.svg Moldova Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Mușatinilor

Petru al III-lea (n. 1422[1] – d. 1452), fiu legitim al lui Alexandru cel Bun din a patra sa căsătorie cu doamna Marena, a fost domn al Moldovei de trei ori:

1) prima domnie: martie 1443 - aprilie 1445, în asociere cu fratele său tefan al II-lea, se încheie cu tentativa sa nereușită de a-l înlătura pe Ștefan cu ajutor din Transilvania.

2) a doua domnie: august - decembrie 1447 - când urmare a înțelegerii cu pan Didrih Buczacki din 15 iulie 1446, acesta din urmă îi acordă ajutor armat cu care Petru se impune asociat la domnia nepotului său Roman al II-lea, fiul fratelui său Iliaș I. Doar câteva luni mai târziu Roman însă va încerca să îl asasineze pe Petru care i-a dejucat planurile și a fugit în Transilvania. Acolo va fi primit de Ioan de Hunedoara și va accepta protecția acestuia ca și căsătoria formală cu o soră mai vârstnică a acestuia. Nu se cunoaște numele doamnei, dar cronicarul polonez Jan Dlugosz menționează că avea 50 de ani, în vreme ce Petru la acea data nu împlinise încă 26 de ani.

3) ultima domnie: singur februarie-aprilie 1448 - octombrie 1448. Petru a murit la doar 26 de ani din cauze și împrejurări necunoscute și a fost înmormântat probabil la mănăstirea Sfântul Nicolae din Poiana Siretului (Pobrata veche), care la rândul ei a dispărut la un moment necunoscut.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pe timpul domniei lui Petru al III-lea, Ioan de Hunedoara (reprezentand Regatul Ungariei) a ocupat Chilia, ca punct strategic al frontului antiotoman și care asigura și accesul Ungariei la Dunărea maritimă si Marea Neagră. De asemenea Petru al III-lea a trimis un contigent de 3000 călăreți in sprijinul campaniei anti-otomane întreprinse de Iancu în Serbia în toamna lui 1448 soldată cu înfrângerea de la Kosovopolje in fața sultanului Murad al II-lea. Alături de moldoveni, bănățeni, maghiari, secui și transilvăneni la acea luptă a participat și un contingent muntean de 4-8000 de luptători condus de voievodul Vladislav al II-lea (1447-1456).[3][4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://www.ro.biography.name/conducatori/94-romania/798-petru-al-iii-lea  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Rezachevici, Constantin (). Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881. I. București: Editura Enciclopedică. pp. 499–502. ISBN 973-45-0387-1. 
  3. ^ https://crispedia.ro/batalia-de-la-kosovopolje-campia-mierlei-17-19-octombrie-1448/
  4. ^ https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/iancu-de-hunedoara-si-campaniile-anti-otomane