Gaspar Graziani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gaspar Graziani
Date personale
Născut1580 Modificați la Wikidata
Decedat (40 de ani) Modificați la Wikidata
Țuțora, Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană
limba croată
limba germană
limba engleză
limba turcă otomană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Duke of Naxos[*][[Duke of Naxos |​]] Modificați la Wikidata
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorRadu Mihnea
SuccesorAlexandru Iliaș

Gaspar Graziani (n. 1580 – d. , Țuțora, Iași, Moldova) a fost domn al Moldovei între 4 februarie 1619 și 20 septembrie 1620.

Gaspar Graziani a fost un italian catolic originar din Bihać, Bosnia-Herzegovina. Din pricina războiului dintre habsburgi și otomani, familia Graziani a fost nevoită să plece la Gradačac. Aflat mai des pe drumuri fără nici un căpătâi, după ce a fost slugă de câteva ori, a plecat la Veneția.

Fiind cultivat, tânărul știa: italiana, croata, germana, engleza și turca.

Engleza o învățase de la solii regelui Angliei, Iacob I: Sir Henry Wotton și Sir Dudley Carleton. Cu Sir Paul Pindar călătorește la Constantinopol, unde ajunge mai întâi tălmaci, apoi dragoman. Îndeplinind mai multe misiuni și legând mai multe prietenii la curtea otomană, dragomanul italian nădăjduia că va primi, drept răsplată pentru activitatea sa, tronul unei țări românești. Pe 4 februarie 1619, ajunge domn al Moldovei.

Prima măsură a noului domn a fost înăbușirea în sânge a unei revolte a țăranilor orheieni. Fiind pus la tron cu scopul de a stăvili acțiunile regatului Poloniei de a își întinde hotarele dincolo de Nistru, domnitorul a devenit, de fapt, un exponent al luptei antiotomane. Continuator al politicii lui Mihai Viteazul, se gândi să încheie alianțe cu creștinii și să lupte împotriva otomanilor, iar mai apoi să unifice Țările Române. Pentru început, încheie alianță cu Polonia, semnând tratat cu hatmanul Żółkiewski la Hotin, prin care au hotărât să scuture țara de sub jugul turcesc.

Aflându-se de cele întâmplate la Iași, sultanul acționează energic. Turcii, în frunte cu Skender-ber, serasker-ul de Caramania (generalissim al teritoriilor de la Dunăre) și cu ajutoarele tătarilor conduși de Galga-sultan, Cantemir-bey și Aladin au intrat în țară. Soarta s-a decis la Țuțora, lângă Iași, unde armata moldo-polonă a fost înfrântă. Domnitorul a fugit în toiul noptii de pe câmpul de bătaie, vrând să treacă în Transilvania, dar a fost decapitat de hatmanul Șeptilici și de Goia. Ultima luptă a polonilor cu armatele adversare s-a dat în retragere, la Movilău.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

A se vedea[modificare | modificare sursă]