Ieremia Movilă
| Ieremia Movilă | |
Domn al Moldovei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1555 |
| Decedat | (51 de ani) Iași, Moldova |
| Înmormântat | Mănăstirea Sucevița |
| Părinți | Ioan Movilă[*] Princess Maria of Moldavia[*] |
| Frați și surori | Simion Movilă |
| Căsătorit cu | Elisabeta Movilă |
| Copii | Constantin Movilă Alexandru Movilă Regina Wiśniowiecka[1] Maria Mohylanka[*] Anna Mohylanka[*] Katarzyna Mohyła[*][2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Movilă |
| Domnitor al Moldovei | |
| Domnie | august 1595 – mai 1600 |
| Predecesor | Ștefan Răzvan |
| Succesor | Mihai Viteazul |
| Domnitor al Moldovei | |
| Domnie | septembrie 1600 – |
| Predecesor | Mihai Viteazul |
| Succesor | Simion Movilă |
| Modifică date / text | |
Ieremia Movilă (n. 1555 – d. , Iași, Moldova) a fost domn al Moldovei de două ori, între august 1595 și mai 1600, respectiv între septembrie 1600 și 30 iunie 1606.
Domnie
[modificare | modificare sursă]Boier moldovean, frate cu mitropolitul Gheorghe Movilă, a fost urcat pe tron de cancelarul polonez Zamoyski în locul lui Ștefan Răzvan. A fost tot timpul protejatul polonezilor. Este recunoscut ca domn și de turci cărora le plătea tributul. Detronat de Mihai Viteazul, care a luat și domnia Moldovei în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în Transilvania la Mirăslău. Polonezii au intrat și în Muntenia, l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui Ieremia. În timpul domniei sale a fost ridicată Mănăstirea Sucevița, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi, din lemn. Ctitoria a devenit ulterior necropola familiei Movilă.
Familie
[modificare | modificare sursă]A fost fiul lui Ioan Movilă (d. 1580) și a Mariei Movilă (d. 1614), fiica lui Petru Rareș. A fost frate cu Simion Movilă, Toader Movilă (frate vitreg) și Gheorghe Movilă.
S-a căsătorit în anul 1587 cu Elizabeta Csomortany, cu care a avut o familie numeroasă. Elizabeta era fiica marelui nobil maghiar ardelean Toma Csomortany (Csomortáni Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Liov. Csomortáni Erzsébet era de religie romano-catolică și a influențat esențial creșterea romano-catolicismului în Moldova la începutul secolului XVII-lea.
A avut următorii copii:
- Constantin Movilă (1594–1612)
- Alexandru Movilă (1601–1620)
- Bogdan (?)
- Petru (?)
- Samfira (?–7 martie 1596)
- Alexandra (?–12 iulie 1597)
- Stana (?–12 iulie 1597)
- Ecaterina (?–1618) căsătorită cu nobilul Samuel Korecki.
- Chiajna (1588–1619), căsătorită cu prințul Michal Wiśniowiecki.
- Maria (?–1638) căsătorită cu nobilul Stefan Potocki (?–1631) și apoi cu Nicolas Firlej (?–1636).
- Ana, căsătorită succesiv cu patru nobili polonezi
Primii doi fii au devenit și ei domni ai Moldovei. Avea legături familiale cu cei mai de seamă nobili polonezi, cu care își măritase fetele.
Steagul domnesc al lui Ieremia Movilă
[modificare | modificare sursă]În contextul Bătăliei de la Guruslău, din 3 august 1601, parte a Războiului cel Lung, trupele imperiale conduse de Mihai Viteazul și Gheorghe Basta au înfrânt forțele lui Ieremia Movilă și Sigismund Báthory, capturând o serie de steaguri inamice, printre acestea aflându-se și un steag al Moldovei.

În centrul steagului se găsește stema Moldovei: capul de bour de culoare argintie, având între coarne o stea cu opt colțuri, flancat de două semiluni. Întregul ansamblu este încadrat de un cerc, deasupra căruia se află o cruce. Marginea steagului este decorată cu un brâu de culoare aurie. Hampa steagului are o culoare roșu-aurie, iar vârful este ornamentat cu ciucuri albaștri. Pânza este fixată vertical de hampă. În partea stângă superioară a steagului se află o inscripție în slavonă: „IO EREMIA MOGHILA VOIEVOD DIN MILA LUI DUMNEZEU, DOMN AL ȚĂRII MOLDOVEI, ANUL 7109 (1600) MAI ÎN 4.”
Acest steag este ilustrat într-un manuscris păstrat la Dresda, care conține 118 file, dintre care 110 redau acvarele reprezentând cele 110 steaguri capturate de Mihai Viteazul și Gheorghe Basta.[3]
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Ieremia Movilă și familia, frescă din Mănăstirea Sucevița
-
Ieremia Movilă pe vălul său funerar
-
Blazonul familiei Movilă
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Sever Zotta, Doamna Elisaveta a lui Ieremia Movilă voievod a fost fiica lui Gheorghie pârcălab de Hotin, în „Arhiva Genealogică”, II, 1913;
- Nicolae Iorga, Doamna lui Ieremia Vodă, extras din „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, s. II, t. XXXII, 1910;
- Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor vol. II (1352-1606), Editura Științifică și Enciclopedică, Bucuresti, 1976;
- Ștefan S. Gorovei, Buzul pârcălab și Gheorghe pârcălab de Hotin, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol» din Iași”, XIX, 1982;
- Constantin Rezachevici, Politica internă și externă a Țărilor Române în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea (I), în „Revista de istorie”, tom 38, nr. 1, 1985;
- Veniamin Ciobanu, Succesiunea domnească a Movileștilor – un litigiu politic internațional, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol» din Iași”, XXV/1, 1988;
- Ștefan S. Gorovei, „Nepoții Balicăi”, „semințenia Movileștilor”, în „Arhiva Genealogică”, I (VI), nr. 3-4, 1994;
- M. M. Székely, Înrudirile doamnei Elisabeta Movilă, în vol. De potestate. Semne și expresii ale puterii în Evul Mediu românesc, Iași, 2006.
- Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely (ed.), Movileștii. Istorie și spiritualitate românească, vol. I, „Casa noastră Movilească”, Sfânta Mănăstire Sucevița, 2006;
- Stefan S. Gorovei, Maria Magdalena Szekely (ed.), Movilestii. Istorie și spiritualitate romanească, vol. II, Ieremia Movila. Domnul. Familia. Epoca, Sfânta Mănăstire Sucevița, 2006.
- Adina, B. Drăghicescu, Tricolorul României: simbol al unității, integrității și suveranității naționale, Editura Sigma., București, 1995.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
- Cum a fondat o colonie dincolo de Nistru rivalul lui Mihai Viteazu Arhivat în , la Wayback Machine., 14 septembrie 2012, Claudiu Padurean, România liberă
| Predecesor: Ștefan Răzvan |
1595 – 1600 |
Succesor: Mihai Viteazul |
| Predecesor: Mihai Viteazul |
1600 – 1606 |
Succesor: Simion Movilă |
- ^ Wiśniowieccy : monografia rodu[*], p. 122 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Kniaziowie litewsko-ruscy od końca czternastego wieku, p. 176
- ^ Drăghicescu, Adina (). Tricolorul România. Sigma. p. 15-16.