Alexandru Mavrocordat Exaporitul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexandru Mavrocordat Exaporitul
Alexandros Maurokordatos o ex aporiton.JPG
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
PărințiLoxandra Skarlatou[*][2] Modificați la Wikidata
CopiiNicolae Mavrocordat
Ioan Mavrocordat Modificați la Wikidata
CetățenieOttoman flag.svg Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Etniegrec Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
Dragoman of the Porte[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Bologna

Alexandru Mavrocordat Exaporitul (neogracă: Ἀλέξανδρος Μαυροκορδάτος, Alexandros Mavrokordatos; n. 1641 – d. 23 decembrie 1709) a fost ca dragoman, unul dintre cei mai importanți politicieni din Imperiul Otoman.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alexandru Mavrocordat provine din familia fanariotă Mavrocordat. Tatal său, Nikolaos, venea din Chios, dar se mută în Constantinopol.[3] Mama sa a fost Roxandra Beglitzi de Skarlatou.

Alexandru Mavrocordat părăsește Imperiul Otoman și studiază filozofia, teologia și medicina în Roma, Padova și Bologna, unde a primit doctoratul la începutul anilor 1660. În anul 1664 și-a publicat teza, confirmând teoria circulației sângelui din 1628 a lui William Harvey. După întoarcerea sa la Constantinopol, Mavrocordat a predat la școala Patriarhiei Ecumenice și a fost medic al mai multor familii turcești distinse.[4] În 1689 a fost admis la Academia Leopoldină (Deutsche Akademie der Naturforscher Leopoldina).[5][6] Pseudonimul său academic a fost Alexander Magnus.

Datorită cunoașterii ample a limbilor, el ajunge dragoman (traducător) în 1673 - la acel moment o poziție foarte influentă; în același an, a fost numit mare logofăt, care a mediat între patriarhat și guvernul otoman. El a câștigat astfel o mare influență asupra politicii externe otomane.[7] A fost mare dragoman al Porții Otomane în două rânduri, între 1673–1683 și între 1685–1699.

După înfrângerea otomanilor în a doua asediere Vienei, a fost condamnat la moarte, dar după un an de detenție a fost eliberat și reabilitat. După o misiune în numele sultanului la împăratul Leopold I, el a jucat un rol decisiv la Tratatul de la Karlowitz, pe care l-a semnat în 1699 pentru partea otomană.

Între 1699–1703 a fost secretar intim al sultanului Mustafa al II-lea. A jucat un rol în chemarea la Adrianopole din 1703 a lui Constantin Brâncoveanu, terminată cu bine pentru domnul Țării Românești. În 1705 a mediat împăcarea dintre Brâncoveanu și Antioh Cantemir.

În 1670 s-a căsătorit cu Sultana Chrisoscoleo. Au avut cinci copii: Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?), mama lui Grigore al II-lea Ghica, domn al Moldovei, Scarlat Mavrocordat (1678-1699), Nicolae (1680-1730), mai târziu domn al Moldovei si Țării Românești, Elena Rosetti-Mavrocordat (1682-1722) și Ioan Mavrocordat (1684-1719), caimacam în Moldova și domn în Țara Românească.

Pe fiul său Scarlatache, Exaporitul l-a căsătorit în 1698 cu Ilinca, fiică a lui Brâncoveanu, însă mariajul a fost scurt, întrucât Scarlatache a murit la vârsta de 22 ani, în 1699, fiind înmormântat la Mitropolia din Târgoviște. Scarlatache fusese numit de socrul său din ianuarie 1698 în dregătoria de vel-paharnic.

A murit pe 23 decembrie 1709.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Alexandru Mavrocordat Exaporitul”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Loxandra Skarlatou 
  3. ^ Irmscher 1999, S. 1005.
  4. ^ Irmscher 1999, S. 1006.
  5. ^ Format:Leopoldina
  6. ^ J. D. F. Neigebaur: Geschichte der kaiserlichen Leopoldino-Carolinischen deutschen Akademie der Naturforscher während des zweiten Jahrhunderts ihres Bestehens. Friedrich Frommann, Jena 1860, S. 198
  7. ^ a b Irmscher 1999, S. 1007.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cantemir, Dimitrie (), Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor, Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și comentarii de Paul Cernovodeanu. Transcriere, traducere și indici de Emil Lazea, București: Editura Minerva, pp. 5, 37 
  • Cernovodeanu, Paul (), „Alexandru Mavrocordat Exaporitul (1641–1709)”, Diplomați iluștri, Volumul 4, București, pp. 5–64 
  • Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 209