Alexandru Mavrocordat Exaporitul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexandru Mavrocordat Exaporitul
Alexandros Maurokordatos o ex aporiton.JPG
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
PărințiLoxandra Skarlatou[*][2] Modificați la Wikidata
CopiiNicolae Mavrocordat
Ioan Mavrocordat Modificați la Wikidata
CetățenieFictitious Ottoman flag 3.svg Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Etniegrec Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Bologna

Alexandru Mavrocordat Exaporitul (neogracă: Ἀλέξανδρος Μαυροκορδάτος, Alexandros Mavrokordatos; n. 1641 – d. 23 decembrie 1709) a fost ca dragoman, unul dintre cei mai importanți politicieni din Imperiul Otoman.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alexandru Mavrocordat provine din familia fanariotă Mavrocordat. Tatal său, Nikolaos, venea din Chios, dar se mută în Constantinopol.[3] Mama sa a fost Roxandra Beglitzi de Skarlatou.

Alexandru Mavrocordat părăsește Imperiul Otoman și studiază filozofia, teologia și medicina în Roma, Padova și Bologna, unde a primit doctoratul la începutul anilor 1660. În anul 1664 și-a publicat teza, confirmând teoria circulației sângelui din 1628 a lui William Harvey. După întoarcerea sa la Constantinopol, Mavrocordat a predat la școala Patriarhiei Ecumenice și a fost medic al mai multor familii turcești distinse.[4] În 1689 a fost admis la Academia Leopoldină (Deutsche Akademie der Naturforscher Leopoldina).[5][6] Pseudonimul său academic a fost Alexander Magnus.

Datorită cunoașterii ample a limbilor, el ajunge dragoman (traducător) în 1673 - la acel moment o poziție foarte influentă; în același an, a fost numit mare logofăt, care a mediat între patriarhat și guvernul otoman. El a câștigat astfel o mare influență asupra politicii externe otomane.[7] A fost mare dragoman al Porții Otomane în două rânduri, între 1673–1683 și între 1685–1699.

După înfrângerea otomanilor în a doua asediere Vienei, a fost condamnat la moarte, dar după un an de detenție a fost eliberat și reabilitat. După o misiune în numele sultanului la împăratul Leopold I, el a jucat un rol decisiv la Tratatul de la Karlowitz, pe care l-a semnat în 1699 pentru partea otomană.

Între 1699–1703 a fost secretar intim al sultanului Mustafa al II-lea. A jucat un rol în chemarea la Adrianopole din 1703 a lui Constantin Brâncoveanu, terminată cu bine pentru domnul Țării Românești. În 1705 a mediat împăcarea dintre Brâncoveanu și Antioh Cantemir.

În 1670 s-a căsătorit cu Sultana Chrisoscoleo. Au avut cinci copii: Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?), mama lui Grigore al II-lea Ghica, domn al Moldovei, Scarlat Mavrocordat (1678-1699), Nicolae (1680-1730), mai târziu domn al Moldovei si Țării Românești, Elena Rosetti-Mavrocordat (1682-1722) și Ioan Mavrocordat (1684-1719), caimacam în Moldova și domn în Țara Românească.

Pe fiul său Scarlatache, Exaporitul l-a căsătorit în 1698 cu Ilinca, fiică a lui Brâncoveanu, însă mariajul a fost scurt, întrucât Scarlatache a murit la vârsta de 22 ani, în 1699, fiind înmormântat la Mitropolia din Târgoviște. Scarlatache fusese numit de socrul său din ianuarie 1698 în dregătoria de vel-paharnic.

A murit pe 23 decembrie 1709.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Alexandru Mavrocordat Exaporitul”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Loxandra Skarlatou 
  3. ^ Irmscher 1999, S. 1005.
  4. ^ Irmscher 1999, S. 1006.
  5. ^ Format:Leopoldina
  6. ^ J. D. F. Neigebaur: Geschichte der kaiserlichen Leopoldino-Carolinischen deutschen Akademie der Naturforscher während des zweiten Jahrhunderts ihres Bestehens. Friedrich Frommann, Jena 1860, S. 198
  7. ^ a b Irmscher 1999, S. 1007.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cantemir, Dimitrie (), Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor, Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și comentarii de Paul Cernovodeanu. Transcriere, traducere și indici de Emil Lazea, București: Editura Minerva, pp. 5, 37 
  • Cernovodeanu, Paul (), „Alexandru Mavrocordat Exaporitul (1641–1709)”, Diplomați iluștri, Volumul 4, București, pp. 5–64 
  • Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 209