Matei Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Matei Ghica
Матeі Гіка Вв în AnȢл 1753.JPG
Matei Ghica
Date personale
Născut1728 Modificați la Wikidata
Decedat (28 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiGrigore Ghica al II-lea Modificați la Wikidata
CopiiGheorghe Ghica Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească[*][[Țara Românească (stat (fost principat) și regiune istorică pe teritoriul României)|​]] Modificați la Wikidata
OcupațieDragoman Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Domnie –
Domn al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie –
Matei Ghica, după un portret din secolul al XIX-lea.

Matei Ghica (n. 1728 – d. ) a fost domn al Țării Românești: 11 septembrie (firmanul de numire) 1752 - 22 iunie 1753 și al Moldovei: 22 iunie 1753 - 8 februarie 1756.

Domnii[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Grigore al II-lea Ghica (1695-1752) și a Zoei Ghica (n. Manos, ?-1759).

A fost cerut în scaunul Țării Românești de boierii țării, după moartea tatălui său în 1752. În numai trei luni după venirea sa la domnia Țării Românești, Matei Ghica a numit 30 de stolnici, 20 de paharnici și 50 de serdari. Aceste numiri sunt o altă dovadă a marii corupții a domniilor fanariote, deoarece caftanul era un mijloc foarte bun de a aduna bani de la doritorii de dregătorii.[1] Asuprindu-i ca domn, tot boierii i-au obținut și înlocuirea.

Trecut pe tronul Moldovei, pentru a-i câștiga pe boieri, îi copleșește cu favoruri, dar stoarce fără scrupule țărănimea pentru a-i plăti pe turci și duce o viață dezmățată. În timpul domniei lui în Moldova s-a redactat „Cronica Ghiculeștilor”. Este o cronică anonimă, redactată pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea de un autor atașat familiei Ghica. Cuprinde bogate informații referitoare la istoria Moldovei între 1695 și 1754.[2]

În politica externă s-a orientat spre curțile din Viena și Petersburg. Deși și-a reînnoit domnia cu sume mari de bani, Matei Ghica a devenit totuși suspect Porții otomane pentru înclinarea sa către Viena și Petersburg. Astfel sultanul Osman al III-lea l-a mazilit și l-a trimis în surghiun în februarie 1756.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ion Țurcanu, Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii, Editura Istros, Brăila, 2007
  2. ^ https://dexonline.ro/definitie/cronica%20ghicule%C8%99tilor/571544


Predecesor:
Grigore II Ghica
Domn al Țării Românești
1752 - 1753

Succesor:
Constantin Racoviță


Predecesor:
Constantin Racoviță
Domn al Moldovei
1753 - 1756

Succesor:
Constantin Racoviță