Alexăndrel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru al II-lea
Domn al Moldovei
Date personale
Născut 1438[1]
Decedat 25 mai 1455
Cetatea Albă
Înmormântat Cetatea Albă (incert)
Părinți Iliaș I al Moldovei
Maria Holszańska[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Roman al II-lea
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Dinastia Mușatinilor
Domnie
Domnie 1449–1455
Predecesor Ciubăr Vodă
Succesor Petru Aron

Alexăndrel sau Alexandru al II-lea al Moldovei (numit și „Olehno” în poloneză) a fost domnul Moldovei între (înainte de sfârșitul lui decembrie) 1448 – 12 octombrie 1449, 24 februarie 1452 - 22 august 1454 și (înainte de 8) februarie 1455 – 25 mai 1455.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Istoricul familiei[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Iliaș I al Moldovei și al prințesei Mariei Holszańska a Lituaniei, Alexăndrel s-a născut, probabil, în 1438[1] fiind fratele lui Roman al II-lea. Prin mama lor, frații erau veri cu regele Poloniei, Cazimir al IV-lea.[3]

Domniile lui Alexăndrel s-au desfășurat în contextul încercărilor de influențare ale Uniunii statale polono-lituaniene și Ungariei în teritoriul moldovean prin impunerea și sprijinirea pretendenților la coroană, iar domnitorul, fiind susținut de regele Poloniei datorită rădăcinilor sale materne, devine vasal acestuia.

Prima domnie (februarie - 12 octombrie 1449)[modificare | modificare sursă]

Fratele lui Alexăndrel, Roman, fusese înlăturat de la tron de către Petru al III-lea care, căsătorit cu o soră a lui Iancu de Hunedoara, a primit sprijin de la acesta.[4] După moartea lui Petru înainte de 10 octombrie 1448, Ciubăr Vodă domnește aproximativ două luni, până la sfârșitul lui decembrie 1448, Alexăndrel urmând, apoi, la domnie.

În această perioadă, el a acordat privilegii negustorilor saxoni din Brașov și Țara Bârsei. A făcut și contribuții religioase mânăstirilor Neamț, Moldovița, Bistrița și Mitropoliei Sucevei.[4] În domeniul politicii externe, a acordat ajutor militar Poloniei în războaiele cu tătarii.

În lupta de la Tămășeni (lângă râul Siret, la nordul localității Roman) de pe 12 octombrie 1449, Bogdan al II-lea, ajutat de Iancu de Hunedoara, îl învinge pe Alexandru și îi ia tronul. În timpul luptei, boierii guvernatori ai lui Alexăndrel, Oancea Logofătul și Costea Andronic sunt uciși,[5] iar familia domnitorului se retrage în orașul Szambor[2] de pe teritoriul polonez. Cetatea Hotinului rămâne, însă, sub conducerea lui Alexăndrel, până în vara anului 1450.[2]

A doua domnie (24 februarie 1452 – 22 august 1454)[modificare | modificare sursă]

Între primele luni ale anului 1450 polonezii și oamenii lui Alexăndrel au desfășurat o campanie militară de recucerire a Moldovei care, însă, dă greș.[2]

Voievodul Bogdan semnează, la 11 februarie, o alianță cu Iancu de Hunedoara, recunoscându-l pe acesta ca unic protector al său. Acest act forțează Polonia să acționeze pentru a-și exercita influent asupra Moldovei

În cadrul consiluilui de coroană de la data de 9 martie, regele Cazimir respinge propunerea unor sfetnici de a anexa definitiv Moldova, optând , în schimb, pentru reînscăunarea lui Alexăndrel și menținerea acesteia ca un stat tampon între Polonia și Imperiul Otoman pentru evitarea posibilelor complicații ce ar fi apărut în cazul învecinării acestor țări.

Invazia Moldovei[modificare | modificare sursă]

Pe 24 iunie, forțe poloneze sub comanda starostelui Liovului, P. Odrowasz și castelanului Sandomirului P. Koniecpolski, precum și trupe din Podolia conduse de Diedrich Buczacki s-au mobilizat din Liov, alăturându-li-se și mica armată a lui Alexăndrel condusă de boierul Manoil, starostele cetății Hotinului, invadând nordul Basarabiei.[2]

Bogdan folosește tactica pustiirii pământului, a hărțuirii continue și a atragerii trupelor inamice înspre interiorul țării, întâlnindu-se cu armata polonă la confluența pârâului Butnariu, cu râul Bârlad, unde, pe 5 septembrie 1450, Bogdan va termina negocierea păcii cu Polonia, condițiile căreia erau:[2]

  • Domnia lui Bogdan avea să dureze până în 1453;
  • Bogdan trebuia să plătească lui Alexăndrel 50.000 de florini anual, pentru întreținerea acestuia;
  • Moldova trebuia să plătească Poloniei anual un tribut de de 7000 de galbeni.


Deși acceptă tratatul, fapt ce determinase începerea retragerii polone, în dimineața zilei următoare, pe o zonă împădurită de pe câmpia Crasnei (situată la confluența râului Crasna cu râul Bârlad), lovește pe la spate oastea Poloniei, decimând-o. Trupele moldovenești ale lui Alexăndrel, care nu luaseră parte la bătălie, au permis retragerea în siguranță a puținelor trupe poloneze rămase în viață.[6]

Bogdan a fost ucis în 15 Octombrie 1451 de către fratele său vitreg, Petru Aron. Petru negociase cu tutorii lui Alexăndrel reînscăunarea lui și împărțirea Moldovei între sine și Alexandru,[2] dar apoi nu mai ține înțelegerea. Majoritatea boierilor Moldovei trec de partea lui Alexăndrel și îl ridică din nou ca domnitor, exilându-l pe Petru Aron.

Pentru a se împrieteni cu Iancu de Hunedoara, în ziua de 17 februarie 1453, Alexăndrel i-a trimis o scrisoare în care îl înștiința că va porni la război cu otomanii, împreună cu el, în semn de „unitate creștină”.[7] În paralel, a redepus jurământul de credință în fața regelui Poloniei.

Cu toate acestea, peste doi ani, unii dintre boieri, dezamăgiți de comportamentul „stricat” al domnitorului, au trecut de partea lui Petru Aron, care s-a înscăunat, astfel, a doua oară.[8]

A treia domnie (februarie – 25 martie 1455) și moartea[modificare | modificare sursă]

Ultima domnie a lui Alexăndrel a fost foarte scurtă, aceasta durând doar câteva zile, terminându-se cu înfrângerea sa de către Petru Aron la Moghilău pe data de 25 martie. Fostul domnitor se retrage apoi la Cetatea Albă, unde, la 3 luni după exilare, pe 25 mai,[8] moare,[9] otrăvit.[8] Se crede că este înmormântat acolo.

Moștenirea[modificare | modificare sursă]

Monedă emisă în timpul domniei lui Alexăndrel. Avers: „GROȘ ALEXANDRA” Revers: „VOEVODAG”

O schimbare semnificativă pentru cultura Moldovei înfăptuită de către Alexăndrel a fost înlocuirea alfabetului latin folosit de moldoveni cu cel chirilic, îndemnat de Mitropolitul Teoctist I, ca răspuns la rezultatele Conciliului de la Florența. Dimitrie Cantemir relatează (confundându-l pe Alexăndrel cu Alexandru cel Bun) în „Descrierea Moldovei”:[10]

„Mai nainte de soborul dela Florenția avea Moldovenii litere Latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare, a căror limbă încă este alcătuită din limba cea Romană, iară apoi după aceia unindu-să la acest sobor Mitropolitul Moldovei cu Latinii; și urmașul său Teoctist Bulgarul, diaconul lui Marcu din Efes, pentruca se lipsească aluatul Latinilor din biserica moldovenească, ca să rădice prilejul să nu poată ceti amăgiturile lor oamenii cei tineri, au îndemnat pe Domnul Alexandru cel bun, ca nu numai pe oamenii cei ce avea cugete străine la credința pravoslavnică, ci încă și literile latine să le lipsească din țara sa și să primească în locul lor pe cele slavone...”

Emisiunile monetare din vremea lui Alexăndrel au fost, în consecință, primele din Moldova care au avut legenda în slavonă.[11] Deoarece Mitropolitul Teoctist a fost înscăunat la Mitropolia Moldovei în 1453, schimbarea a avut loc fie în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexăndrel, fie în cea de-a treia.

Link-uri și surse externe[modificare | modificare sursă]

"Din trecutul nostru" de Alexandru Vlahuță, cap. "Urmașii lui Alexandru cel Bun"

"Domnii scurte dar însemnate din istoria românilor, Bogdan al II-lea", Prof. Tiberiu Ciobanu

Constantin Giurescu, "Istoria românilor, Volumul II (1352-1606)", București, 1976, pag. 136-139

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Un manuscris al voievodului Alexandru al II-lea, G. Popescu-Vîlcea, Editura Meridiane, 1984



Predecesor:
Ciubăr Vodă
Domn al Moldovei
(prima oară)

februarie - 12 octombrie 1449

Succesor:
Bogdan al II-lea


Predecesor:
Petru Aron
(prima oară)
Domn al Moldovei
(a doua oară)

februarie 1452 - 1454

Succesor:
Petru Aron
(a doua oară)


Predecesor:
Petru Aron
(a doua oară)
Domn al Moldovei
(a treia oară)

februarie - 25 mai 1455

Succesor:
Petru Aron
(a treia oară)



  1. ^ a b T.Ciobanu, nota 12 și Al. Vlahuță
  2. ^ a b c d e f g T. Ciobanu
  3. ^ T. Ciobanu, nota 12
  4. ^ a b C. Giurescu p 136
  5. ^ C. Giurescu p 137
  6. ^ T. Ciobanu și Al. Vlahuță
  7. ^ www.tankonyvtar.hu/hu/tartalom/tkt/kozepkori-egyetemes/ch03s23.html#id593393
  8. ^ a b c Al. Vlahuță
  9. ^ C. Giurescu p 139
  10. ^ https://ro.wikisource.org/wiki/Descrierea_Moldovei Partea Eclesiastică și Literară, Cap. V
  11. ^ romaniancoins.ancients.info/alex2.htm