Grigore al IV-lea Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grigore Dimitrie Ghica IV

Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755 - 29 aprilie 1834) a fost domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 - 29 aprilie 1828).

Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica. A fost cerut la tron de o parte dintre boieri și a fost primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă. A avut de luptat cu ambiția boierilor care voiau să conducă singuri țara. O mare parte dintre ei, refugiați după suprimarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în țară decât după Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă - 1826), și în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori. Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Brașov. În timpul domniei a luat și măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului și după ce aceștia le-au recâștigat. A redeschis școala de la Sfântul Sava. Tot sub el s-a înființat Societatea Filarmonică.

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grigore al IV-lea Ghica


Predecesor:
Ocupație turcă
Domnitor al Țării Românești
1822 - 1828

Succesor:
Ocupație rusă